ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului declarat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 955/A din data de 16 iunie 2025, printre altele, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 04 februarie 2025, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată, cu privire la o eroare materială, prin încheierea din data de 17 februarie 2025, pronunțată în același dosar.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală apelată, și durata reținerii din data de 03 mai 2017 (conform sentinței penale nr. 895/2017 a Judecătoriei Sectorului 3 București), pe lângă reținerea din data de 21/22 noiembrie 2022 (dispusă în prezenta cauză) și perioada executată, începând cu data de 05 martie 2024 până la zi (potrivit sentinței penale nr. 1019/2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București).

A constatat că inculpatul se afla în stare de detenție în altă cauză.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în ceea ce îl privește pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului, precum și onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat A. au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. b) și c) din C. proc. pen., invocată de inculpatul A..

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, numai în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în drept, că fapta inculpatului A., care, la data de 14 noiembrie 2022, în jurul orei 06:00, pe timp de noapte, utilizând autoturismul a condus-o pe persoana vătămată B. pe un drum de pământ situat în apropierea satului Pițigaia din comuna Frumușani, județul Călărași, unde, împreună cu inculpatul C., a lovit-o pe aceasta, cu pumnii și cu picioarele, în diferite părți ale corpului, producându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la 8-9 zile de îngrijiri medicale, după care, profitând de faptul că victima era pusă în imposibilitatea de a se apăra, fără a se fi înțeles în prealabil cu celălalt inculpat și fără ca acesta să-i acorde vreun ajutor material sau moral, i-a sustras persoanei vătămate telefonul mobil pe care îl avea asupra sa și un pachet de țigări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 955/A din data de 16 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a declarat apel inculpatul A., fără a motiva în scris calea de atac declarată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 08.07.2025, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 30 octombrie 2025, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea apelului exercitat de inculpatul A. împotriva unei decizii pronunțate în apel, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În referire la hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor care, potrivit art. 370 alin. (1) din C. proc. pen., sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza, și, în cazurile expres prevăzute de lege, precum și împotriva încheierilor pronunțate în primă instanță.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată și împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) din C. proc. pen. ca hotărâri judecătorești prin care se soluționează apelul, recursul în casație și recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 955/A din data de 16 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 955/A din data de 16 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2025.