ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie de transferare a persoanei condamnate A. actualmente încarcerat într-un penitenciar din Marea Britanie în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România,.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. x a Curții Coroanei din Kingston upon Thames, pronunțată la data de 28.09.2023, rămasă definitivă la data de 28.09.2023, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4383 de zile de închisoare, pentru săvârșirea unei tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de secțiunea 1 (1) a legii tentativelor penale din 1981 și a infracțiunilor de: tâlhărie, prevăzută de secțiunea 8(1) a legii furtului din 1968, fraudă, prevăzută de secțiunea 1 din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secțiunea 1 din Legea fraudei din 2006, având corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă de viol, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 218 C. pen., în infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. (1) lit g) C. pen., infracțiunea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 C. pen. și infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 4383 de zile de închisoare în regim privativ de libertate și dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

De asemenea a constatat că persoana condamnată A. a fost arestat preventiv 738 zile din 20.09.2021 până la 28.09.2023, când a început executarea pedepsei.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dedus din pedeapsa de 4383 de zile de închisoare în regim privativ de libertate, perioada de 738 zile arest preventiv din 20.09.2021 până la 28.09.2023, 260 de zile din durata pedepsei, din 29.09.2023 până la 14.06.2024 zile perioadă deja executată, precum și perioada executată din 15.06.2024 la zi.

În fine, în temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen. a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa 4383 de zile de închisoare în regim privativ de libertate pe numele persoanei condamnate A. astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, la data de 03.06.2025 s-a înregistrat referatul nr. x/2025 din 30.05.2025, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat această instanță în vederea recunoașterii sentinței penale sentința penală cu nr. de caz x a Curții Coroanei din Kingston upon Thames, pronunțată la data de 28.09.2023, rămasă definitivă la data de 28.09.2023, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4383 de zile de închisoarea de zile de închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de secțiunea I (l) a Legii tentativelor penale din 1981 și a infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de secțiunea 8 (l) a Legii furtului din 1968, fraudă, prevăzută de secțiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secțiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secțiunea I din Legea fraudei din 2006, precum și transferarea acestuia, deținut în Marea Britanie, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

Examinând sesizarea, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4-8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate in scopul executării lor in Uniunea Europeană, transpusă în legislația internă prin Legea nr. 302/2004.

În acest sens s-a reținut că din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, rezultă că prin sentința penală cu nr. de caz x a Curții Coroanei din Kingston upon Thames, pronunțată la data de 28.09.2023, rămasă definitivă la data de 28.09.2023, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4383 de zile de închisoarea de zile de închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de secțiunea I (l) a Legii tentativelor penale din 1981 și a infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de secțiunea 8 (l) a Legii furtului din 1968, fraudă, prevăzută de secțiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secțiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secțiunea I din Legea fraudei din 2006.

În continuare, prima instanță a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și Decizia - cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 155 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a reținut că este îndeplinită și condiția prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenția europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil.

S-a mai reținut că persoana transferabilă A. nu și-a dat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă față de aceasta s-a dispus expulzarea din Marea Britanie, cu interdicția de a reveni pe teritoriului regatului, devine incident la speță cazul în care nu este necesar consimțământul persoanei condamnate pentru executarea pedepsei în România, potrivit art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, curtea de apel a constatat că din conținutul certificatului reiese că cetățeanul român A. a fost prezent personal la procesul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, a cărei recunoaștere se solicită, fiindu-i respectate drepturile procesuale precum și faptul că acesta nu a fost cercetat/judecat pentru infracțiunile vizate de prezenta cerere formulată de autoritățile judiciare britanice, de către autoritățile judiciare din România, prin urmare nu se constată că executarea hotărârii judecătorești în România ar fi contrară principiului "ne bis in idem".

Curtea de apel a mai constatat că nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Sub aspectul situației executării pedepsei, s-a reținut că la data de 14.06.2024, persoana condamnată A. executase 998 de zile închisoare, din care 738 de zile arestat preventiv (în perioada 20.09.2021 - 28.09.2023) și 260 de zile din durata pedepsei (în perioada 29.09.2023 - 14.06.2024).

În acest context instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoaștere și transfer prevăzute în art. 162 și 167 din Legea nr. 302/2004, astfel încât a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în prezenta cauză.

Împotriva sentinței penală nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat apel persoana condamnată A., prin apărător desemnat din oficiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21.10.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 29.10.2025.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Anglia, prin transferarea persoanei condamnate, deținută într-un penitenciar din această țară, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Înalta Curte constată faptul că, prin adresa din 01 octombrie 2025, aflată la filele x din cadrul dosarului curții de apel, Serviciul Majestății Sale pentru Penitenciare și Probațiune al Regatului Unit al Marii Britanii a învederat că își retrage cererea de transfer a persoanei condamnate A., motivat de faptul că acesta va fi în curând pasibil de îndepărtate anticipată de pe teritoriul acestei țări și prin urmare nu mai este eligibil pentru repatriere.

Potrivit prevederilor art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu denumirea marginală "Durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești", din secțiunea a 2-a "Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România", Capitolul II "Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene", Titlul VI "Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", "Dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage certificatul, instanța respinge cererea ca nesusținută.".

Astfel, dispozițiile art. 166 din Legea nr. 302/2004 reglementează durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine în vederea transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, iar la alin. (5) al acestui articol se prevede că dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage certificatul, instanța respinge cererea ca nesusținută.

Norma evocată reglementează, așadar, în mod expres, atât momentul până la care manifestarea de voință a statului de condamnare urmează a fi valorificată juridic, în mod necondiționat, de către statul de condamnare (acesta fiind momentul rămânerii definitive a hotărârii), cât și efectele juridice ale acestei poziții (respectiv respingerea cererii).

Prin urmare, față de opțiunea autorităților judiciare engleze de a-și retrage cererea de transfer, Înalta Curte nu mai are abilitarea legală de a cenzura aspecte de legalitate ori de temeinicie a sentinței primei instanțe, urmând să constate că nesusținerea cererii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine impune respingerea ca atare a acesteia și implicit, modificarea hotărârii apelate sub acest aspect.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025., va desființa sentința penală atacată și, rejudecând, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie de transferare a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, ca nesusținută.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desființează hotărârea atacată și rejudecând:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie de transferare a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, ca nesusținută.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.