ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor de la dosar, constată:
Prin sentința penală nr. 46/F/28.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de apel București, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
(…)
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
(…)
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
(…)
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
(…)
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
(…)
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
(…)
În temeiul art. 38 și 39 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracțiunile sunt concurente și a contopit pedepsele aplicate, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat 1/3 din restul celorlalte pedepse (10 luni), în final, pedeapsa principală rezultantă fiind de 1 an și 10 luni închisoare.
(…)
În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
(…)
În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1357 și urm. C. civ., a admis, în totalitate, acțiunile civile formulate de părțile civile B. și a obligat inculpata la plata sumei de 2.700 RON (1.500 RON - onorariu avocat și 1.200 RON - taxe de timbru) către această parte civilă, C. și a obligat inculpata la plata sumei de 350 de euro în echivalent în RON la cursul BNR la data plății efective către această parte civilă și D. și a obligat inculpata la plata sumei de 3.545 RON (3.500 RON - onorariu de avocat și 45 RON - taxele poștale) și a sumei de 3.000 RON - daune morale către această parte civilă și a admis, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile civile C. și a obligat inculpata la plata sumei de 3.200 RON (1.000 RON - onorariu avocat, 200 RON - dobânzi legale și 2.000 de RON daune morale) și E. și a obligat inculpata la plata sumei de 4.000 RON (2.000 de RON onorariu avocat și 2.000 de RON daune morale).
A admis cererea părții civile E. privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1000 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr. x/22.06.2022.
(…)
Prin decizia penală 158/A din 28 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 46/F/28.03.2024, pronunțată de Curtea de apel București, secția I penală.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat contestație în anulare, susținând că, la data când a avut loc judecata în apel, nu a fost legal citată.
Un al doilea motiv al contestației în anulare pe care l-a invocat a făcut referire la faptul că instanța de apel nu a verificat și analizat din oficiu o cauză de încetare a procesului penal, respectiv incidența prescripției penale.
Prin încheierea din 5 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024, s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 158/A din 28 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, doar cu privire la cazul reglementat de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Analizând, în conformitate cu prevederile art. 432 din C. proc. pen., contestația în anulare formulată de condamnata A., prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât și de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 din C. proc. pen.. Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat dobândită de o hotărâre definitivă, contestația în anulare poate fi exercitată numai în condițiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen. referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora și dovezile în susținerea lor. În consecință, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei (vitium in judicando), ci numai erori de procedură (error in procedendo).
În jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că în vederea respectării autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, "intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și în condițiile reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen.." (decizia Curții Constituționale nr. 453/2020, publicată în M. Of. nr. 1.190 din 7 decembrie 2020).
În speță, inculpata A. a fost condamnată pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de înșelăciune în formă simplă, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. (comise în dauna persoanelor vătămate B., D., C., C., E. și F.) și a unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (în dauna numitei G.), toate infracțiuni comise în concurs real conform art. 38 alin. (1) C. pen.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea inculpată A. a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susținând că a fost condamnată, deși existau probe cu privire la încetarea procesului penal, în sensul că ar fi fost împlinit termenul prescripției răspunderii penale, în raport de decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale.
Conform art. 244 alin. (1) C. pen., infracțiunea de înșelăciune se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. și conform deciziilor Curții Constituționale cu privire la prescripția răspunderii penale, se ia în calcul termenul general de prescripție, care începe să curgă de la data săvârșirii faptei.
Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.
Inculpata fiind condamnată pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de înșelăciune în formă simplă, rezultă că termenul general de prescripție a răspunderii penale, respectiv 5 ani, trebuie calculat de la data săvârșirii fiecăreia din cele cinci fapte comise în dauna persoanelor vătămate B., D., C., C., E. și F..
În ceea ce privește fapta de înșelăciune în dauna persoanei vătămate G. reținută în sarcina inculpatei ca fiind săvârșită în formă continuată, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripție a răspunderii penale, de asemenea de 5 ani, trebuie calculat de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.
Verificând dacă inculpata A. a fost condamnată în mod definitiv la data de 28 mai 2024 (prin decizia nr. 158/A/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023), deși ar fi fost împlinit termenul general al prescripției răspunderii penale, Înalta Curte constată că susținerile inculpatei, în sensul că se impunea încetarea procesului penal sub aspectul infracțiunilor săvârșite, nu sunt întemeiate, soluțiile de condamnare pronunțate în fond, și menținute în apel, fiind legale, întrucât, la data pronunțării deciziei de către instanța de apel nu erau incidente dispozițiile art. 396 alin. (6) C. proc. pen.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere că infracțiunea de înșelăciune în dauna persoanei vătămate D. a fost săvârșită la data de 09.12.2019, când aceasta a încheiat cu inculpata A., contractul de asistență juridică nr. x din 09.12.2019, pentru ca avocata să îi formuleze o cerere de apel, în dosarul civil nr. x/2019 al Judecătoriei Slobozia, obiectul cauzei fiind încuviințarea executării silite a unui titlu executoriu, precum și să o reprezinte sau să o asiste pe persoana vătămată, în calea de atac promovată, însă aceasta nu și-ar fi onorat obligațiile rezultate din contractul de asistență juridică încheiat.
Infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna persoanei vătămate B. a fost săvârșită la data de 29.05.2020, când aceasta i-a plătit inculpatei A., suma de 1.500 de RON, reprezentând onorariu de avocat, ulterior, la data de 27.07.2020 plătind și suma de 1.200 de RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, pentru ca inculpata, în calitate de avocat, să introducă o cerere de chemare în judecată a dezvoltatorului imobiliar, căruia persoana vătămată îi achitase un avans de 19.000 de euro, în vederea achiziționării unei garsoniere în cartierul rezidențial Militari Residence, garsonieră care nu mai fusese finalizată din cauza pandemiei de Covid 19.
În privința infracțiunilor de înșelăciune săvârșite în dauna persoanelor vătămate C., C., E. și F., s-a reținut în mod definitiv în cauză că au fost săvârșite, în ordine, la datele de 21.01.2020, 14.04.2021 și 15.03.2021.
Calculând termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale, se constată că acesta nu era împlinit la data de 28.05.2024 pentru niciuna din cele cinci infracțiuni de înșelăciune în formă simplă reținute în sarcina inculpatei, în condițiile în care pentru cea mai veche faptă, săvârșită la data de 09.12.2019, termenul de prescripție se împlinea la data de 09.12.2024.
De asemenea, nici în cazul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, constând în accea că G. a încheiat 6 (șase) contracte de asistență juridică, în cursul anului 2019, în perioada 02.05.2019 - 25.09.2019, cu inculpata A., plătind diferite sume de bani drept onorariu de avocat, însă inculpata nu și-a îndeplinit, în mod fraudulos, obligațiile asumate, în niciunul dintre contractele de asistență juridică, termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale, care a început să curgă la data încheierii ultimului contrat, respectiv 25.09.2019, nu era împlinit la data pronunțării deciziei instanței de apel (28.05.2024).
În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei nr. 158/A din 28 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei nr. 158/A din 28 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.