ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare italiene.

S-a dispus recunoașterea sentinței nr. 318 din 07.12.2022 pronunțate de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, confirmată de sentința nr. 1311/2023 din 18.05.2023 a Curții de Apel din Ancona, în baza căreia s-a emis certificatul stare de executare SIEP 197/2023 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de violență sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 și art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația penală română în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România, cu respectarea regulii specialității.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare perioada de 26 zile închisoare, executată în Franța (în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene) de la 27.06.2022 până la 22.07.2022 inclusiv, precum și perioada executată în Italia începând din data de 23.07.2022 până la zi (data pronunțării sentinței).

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Craiova a reținut că, prin adresa nr. x/2024 din 14.01.2025 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a înaintat Curții de Apel cererea formulată de autoritățile judiciare italiene privind recunoașterea sentinței penale nr. 318 din data de 17.12.2022 pronunțată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, și transferarea cetățeanului român A. în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare care i-a fost aplicată prin această hotărâre, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

În referatul întocmit de parchet s-a reținut că prin adresa nr. x din data de 09.12.2024 Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, privind transferarea persoanei condamnate A., deținut într-o unitate penitenciară din Italia, cu ultimul domiciliu din România, în jud. Gorj, în vederea continuării executării unei pedepse privative de libertate de 6 ani închisoare.

Din documentele înaintate a rezultat că prin sentința nr. 318 din data de 17.12.2022 pronunțată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de violență sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 și art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația penală română în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen. constând în faptul că în noaptea de 23/24.02.2022, în Fano (Pesaro Urbino), fiind în stare de ebrietate, prin violențe și amenințări a obligat-o pe numita B. la diverse acte sexuale, urmare a acestui abuz sexual victima suferind leziuni corporale care au necesitat spre vindecare 5 zile.

Din certificatul emis în data de 18.09.2024 de autoritățile italiene a rezultat că executarea pedepsei de 2159 zile închisoare a început la data de 27 iunie 2022 - în urma punerii în executare de către Franța a mandatului european de arestare emis de Italia, iar pedeapsa este considerată ca executată, conform dreptului intern al statului emitent, la data de 28.12.2027.

Curtea a reținut că persoana condamnată A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România însă împotriva acestuia s-a emis ordin de expulzare din Italia.

Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate prevăzută de art. 153-170 din Legea 302/2004, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reținut că cetățeanul român A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 318 din 07.12.2022 pronunțată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, confirmată de sentința nr. 1311/2023 din 18.05.2023 a Curții de Apel din Ancona, în baza căreia s-a emis certificatul stare de executare SIEP 197/2023 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de violență sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 și art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația penală română în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen.

S-a reținut de autoritățile judiciare din Italia că în noaptea de 23/24.02.2022, în Fano (Pesaro Urbino), fiind în stare de ebrietate, prin violențe și amenințări a obligat-o pe numita B. la diverse acte sexuale, urmare a acestui abuz sexual victima suferind leziuni corporale care au necesitat spre vindecare 5 zile.

Din actele dosarului a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și a executat 26 zile închisoare, perioadă executată în Franța (în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene) de la 27.06.2022 până la 22.07.2022 inclusiv, și în Italia începând din data de 23.07.2022, pedeapsa urmând să fie considerată executată integral la data de 28.12.2027, conform legii statului emitent.

S-a mai reținut că persoana condamnată nu și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă prin sentința a cărei recunoaștere se solicită s-a dispus îndepărtarea inculpatului de pe teritoriul statului italian odată executată pedeapsa.

S-a constatat de către instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep.

Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Concluzionând, s-a reținut că, până la inițierea procedurii de transferare condamnatul a executat o parte din pedeapsă, ce urmează a fi dedusă din pedeapsa de 6 ani închisoare, respectiv perioada de 26 zile închisoare, executată în Franța (în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene) de la 27.06.2022 până la 22.07.2022 inclusiv, precum și perioada executată în Italia începând din data de 23.07.2022 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe).

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16.10.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 23.10.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susținute cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A. a menționat că apelantul nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Analizând apelul declarat în cauză de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 318 din 07.12.2022 pronunțată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, confirmată de sentința nr. 1311/2023 din 18.05.2023 a Curții de Apel din Ancona privind pe persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie la data de 17.10.2023 prin certificatul de executare N.SIEP 197/2023, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2159 zile închisoare (6 ani închisoare) în regim de detenție pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de violență sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 și art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian.

În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare italiene, s-a reținut că, în noaptea de 23/24.02.2022, în Fano (Pesaro Urbino), fiind în stare de ebrietate, prin violențe și amenințări a obligat-o pe numita B. la diverse acte sexuale, urmare a acestui abuz sexual victima suferind leziuni corporale care au necesitat spre vindecare 5 zile.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare italiene, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen. român (sancționată cu închisoarea de la 5 la 10 ani).

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 2159 zile închisoare (6 ani închisoare), pedeapsă privativă de libertate, iar natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen. este de 10 ani, iar pedeapsa aplicată în concret apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român, în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu este de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare italiene, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în comuna Câlnic, sat Câlnicul de sus, jud. Gorj, iar prin sentința nr. 318 din data de 17.12.2022, s-a dispus față de aceasta îndepărtarea de pe teritoriul statului odată executată pedeapsa .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Cât privește motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menționat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

(...)

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că apelantul A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată sentința, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autoritățile judiciare italiene .

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare italiene și dispunând executarea pedepsei de 6 ani închisoare, într-un penitenciar din România, apărările apelantului persoană condamnată, fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței nr. 8/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 8/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A., în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2025.