ÎCCJ, decizie (scj.ro #197528)

Apel. Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene.

Motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii străine de condamnare

Cuprins de materii

:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Index alfabetic

:

- drept procesual penal

-recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

Legea 302/2004

, art. 163, art. 167

Posibilitatea ca persoana condamnată să beneficieze de instituția liberării condiționate, conform legislației statului de condamnare, nu reprezintă motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii de condamnare străine, în accepțiunea art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 28/A din 8 februarie 2022

Prin sentința penală nr. x din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare italiene și, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzut de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. x/10-2507/2010 RG-33566/2009 RGNR pronunțată, la data de 21 octombrie 2010, de Tribunalul din Milano, definitivă la 5 iulie 2015, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni: viol în grup, prevăzut de art. 609 octies alin. (1) și (3), art. 609 ter nr. 4 Cod penal italian; acte obscene comise în locuri publice, prevăzut de art. 527 Cod penal italian și leziuni corporale în circumstanțe agravante, prevăzut de art. 582, art. 585, art. 576 nr. 1, art. 61 nr. 2 Cod penal italian, care au corespondent în legea română în infracțiunile de viol, prevăzut de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri prevăzut art. 375 Cod penal.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare perioada executată de la 7 noiembrie 2016 la zi, precum și cele 135 zile eliberare anticipată acordate prin ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo la 19 octombrie 2017 și ordonanțele emise de Biroul de Supraveghere  Frosinone la 12 februarie 2018 și 4 iunie 2018, aferente perioadei 7 noiembrie 2016 - 7 iunie 2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa nr. x/II/5/2021 din 15 noiembrie 2021, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare italiene privind recunoașterea sentinței nr. x/2010 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul din Milano, definitivă la 5 iulie 2015, și transferarea cetățeanului român A într-un penitenciar din România, în vederea executării restului rămas de executat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea anterior menționată.

Cererii i-au fost anexate documentația aferentă și referatul întocmit de parchet în urma verificărilor efectuate.

În cuprinsul referatului s-a arătat că, la data de 5 noiembrie 2021, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova adresa nr. x/2021 a Ministerului Justiției - Direcția Drept International și Cooperare Judiciară, de înaintare a cererii formulate de autoritățile judiciare italiene privind transferarea persoanei condamnate A în vederea executării în România a restului din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinta nr. x/2010 din 21 octombrie 2010 pronuntată de Tribunalul din Milano, definitivă la 5 iulie 2015.

S-a mai arătat că: persoana condamnată nu a fost prezentă la pronuntarea sentintei, însă a fost informată personal sau prin intermediul unui reprezentant, despre locul și data dezbaterii procesului solutionat prin sentinta sus-mentionată; prin ordonanta de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x/2015 din 7 ianuarie 2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Milano, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinta nr. x/2010 din 21 octombrie 2010 a fost contopită cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinta penală nr. x/2008 din 31 mai 2008 a Tribunalului Milano, care, fiind executată, nu face obiectul solicitării de recunoaștere; la data emiterii certificatului, persoana condamnată se afla încarcerată în statul solicitant, pedeapsa aplicată acesteia urmând să fie considerată ca executată complet la data de 22 martie 2023; persoana condamnată a fost de acord cu transmiterea hotărârii și a certificatului; persoana condamnată are ultimul domiciliu în xxx, jud. Gorj.

Astfel învestită, analizând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată.

În acest sens, a reținut  că prin sentinta nr. x/2010 din 21 octombrie 2010 pronuntată de Tribunalul din Milano, definitivă la 5 iulie 2015, cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni: viol în grup, prevăzut de art. 609 octies alin.(1)  și (3), art. 609 ter nr. 4 Cod penal italian; acte obscene comise în locuri publice, prevăzut de art. 527 Cod penal italian și leziuni corporale în circumstanțe agravante, prevăzut de art. 582, art. 585, art. 576 nr. 1, art. 61 nr. 2 Cod penal italian, constând în aceea că, la data de 28 iulie 2009, în timp ce se afla încarcerat în Penitenciarul San Vittore din Milano, împreună cu numitul B, folosind violența, a constrâns pe C să se supună unui act sexual anal, agresându-l fizic și provocându-i vătămări corporale, și a comis acte obscene într-un loc public, fapte care au corespondent în infracțiunile de viol, prevăzut de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri, prevăzut de art. 375 Cod penal, respectiv, de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. a) Cod penal din 1969 și art. 321 Cod penal din 1969, indicarea corespondenței juridice a faptelor și raportat la legea penală anterioară fiind impusă prin decizia nr. 13/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

A mai reținut că din cuprinsul certificatului și al înscrisurilor anexate rezultă că persoana condamnată A a fost prezentă la procesul în urma căruia s-a pronunțat sentința menționată și și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.

În acest context, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând, punctual, următoarele: hotărârea de condamnare străină este definitivă și executorie; faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română; persoana condamnată are cetățenie română și a fost de acord să execute pedeapsa în România; nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce privește executarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare italiene, instanța a notat că aceasta a început la data de 7 noiembrie 2016 și că,  potrivit certificatului de stadiu al executării sentinței nr. SIEP x/2015 emis la  30 iulie 2021 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Milano-Biroul Executări Penale, persoana condamnată beneficiază de 135 zile eliberare anticipată, după cum urmează: 45 zile acordate prin ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo la 19 octombrie 2017, cu privire la perioada 7 noiembrie 2016 – 7 mai 2017; 45 zile acordate prin ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere Frosinone la 12 februarie 2018, cu privire la perioada 7 mai 2017 - 7 noiembrie 2017 și 45 zile acordate prin ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere Frosinone la 4 iunie 2018, cu privire la perioada 7 noiembrie 2017 - 7 iunie 2018, care se impune a fi valorificată în condițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În raport cu argumentele expuse, constatând îndeplinite toate cerințele prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea și executarea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare străine, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A, arătând că nu mai este de acord cu transferul în România întrucât urmează a fi eliberat condiționat, de către autoritățile judiciare din Italia, la data de 4 martie 2022.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 417 Cod procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

În relația cu Italia este aplicabilă Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.327 din 5 decembrie 2008, decizie transpusă atât de statul italian, ca stat de condamnare, cât și de România – stat de executare în speță.

Prin urmare, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare italiene față de cetățeanul român A este condiționată, în speță, de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 166 alin. (3) din aceeași lege.

În aceste coordonate normative, evaluând datele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare italiene față de apelantul A.

În ceea ce privește împrejurarea invocată de apelant, în sensul că ar mai avea de executat doar 38 de zile până la eliberarea condiționată, la data de 4 martie 2022, din executarea pedeapsei aplicate de autoritățile judiciare italiene, Înalta Curte arată că aceasta nu constituie un motiv de refuz al recunoașterii hotărârii străine, durata rămasă de executat în vederea beneficierii, conform legislației statului de condamnare, de instituția eliberării condiționate, nereprezentând, potrivit art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii străine.

De altfel, potrivit mențiunilor din certificat, pedeapsa aplicată apelantului prin hotărârea ce face obiectul procedurii (de 6 ani și 6 luni închisoare) urmează a fi executată complet la data de 22.03.2023, la dosar neexistând documente emise de statul de condamnare cu privire la data la care apelantul ar putea să fie eliberat condiționat din executarea acesteia.

În consecință, reținând că nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c) – f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și că unica critică formulată de persoana condamnată în apel este neîntemeiată, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art.166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței penale nr. x din data de 19 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.