ÎCCJ, Secția penală

Cameră de consiliu

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 07.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127/22.10.2018 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului A. la următoarele pedepse:

- 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară a drogurilor de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de risc in vederea consumului, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (adică sporul de 1/3 din pedeapsa de 3 ani și 3 luni), adică sporul de 1 an și 1 lună închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa principală de 4 ani și 4 luni închisoare, la care s-a aplicat și pedeapsa complementară de 1 an, a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. vechi s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 124/29.05.2013 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 236/A din 02.10.2013 a Curții de Apel Galați, pedeapsă care se va executa alături de cea aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

Inculpatul A. are de executat, în regim de detenție, pedeapsa principala de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și 1 an pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) si b C. pen., în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

Conform art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii din 24.07.2017, a arestării preventive, de la 25.07.2017 la 20.09.2017, a arestului la domiciliu de la 21.09.2017 la 02.02.2018 și perioada cuprinsă între 28.03.2013 - 07.05.2013 (arestat preventiv în dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 124/2013).

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a unui telefon mobil marca B. cu seria x cu cartela SIM x cu card memorie x C., ridicat de la inculpatul A. la data de 23.07.2017.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra acestui bun prin ordonanța procurorului nr. 94/D/P/2016 din 25.10.2017, până la aducerea la îndeplinire a măsurii confiscării speciale.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de 1300 euro și 45 lire sterline, reprezentând bani obținuți prin valorificarea drogurilor de risc și consemnați la D. - Sucursala Focșani cu recipisele nr. x din 09.08.2017 și nr. x din 09.08.2017.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra acestor sume de bani prin ordonanța procurorului nr. 94/D/P/2016 din 28.07.2017, până la aducerea la îndeplinire a măsurii confiscării speciale.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 314/A din data de 07.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul A..

S-a desființat în parte, sentința penală nr. 127/22.08.2018 a Tribunalului Vrancea, și în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă principală finală de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată în cauză inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, înlăturând reținerea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., de la 2 și 3 luni închisoare la 2 ani închisoare.

De asemenea, a fost înlăturată reținerea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen. în cazul infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză de 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani și 3 luni închisoare și 4 luni închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoare (1/3 din 3 ani, adică 1 an închisoare), stabilind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare.

Totodată, au fost menținute dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 124/29.05.2013 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/A din 02.10.2013 a Curții de Apel Galați, pedeapsă care se va executa alături de cea aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă finală de 5 ani si 3 luni închisoare.

Au mai fost menținute dispozițiile din sentința penală apelată privind aplicarea față de inculpatul A. a pedepsei complementare rezultante a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, precum cele privind aplicarea pedepsei accesorii.

În final, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Decizia nu a fost comunicată inculpatului la adresă indicată de acesta, la dosarul Curții de Apel Galați neregăsindu-se dovadă de comunicare, aspect care rezultă inclusiv din dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (încheierea din 01.04.2021, prin care s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpat împotriva deciziei penale nr. 314/07.03.2019 a Curții de Apel Galați - fila x).

La data de 13.11.2025 (se are în vedere data plicului poștal înaintat instanței supreme, care, prin adresa emisă de cabinetul președintelui secției penale, nr. 2932/17.11.2025, în baza art. 20 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a transmis cererea de recurs în casație Curții de Apel Galați), inculpatul A., invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., reconfigurat prin decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale, a formulat recurs în casație împotriva sentinței penale nr. 127 din 22.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vrancea, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, modificată prin decizia penală nr. 946/A din 23.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea recursului în casație, în esență, inculpatul a criticat, pe de o parte, lipsa probelor care au dus la condamnarea sa, iar, pe de altă parte, nelegalitatea administrării unor probe, solicitând, în final, încetarea procesului penal conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, inculpatul a formulat și o cerere de suspendare a executării hotărârii de condamnare, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen., cu respectarea măsurilor prevăzute de art. 215 C. proc. pen., neaducând nici un argument cu privire la această solicitare.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29.12.2025, la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație fiind îndeplinită.

La data 14.01.2026 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se observă că recurentul inculpat a înțeles să formuleze recurs în casație împotriva sentinței penale nr. 127 din 22.10.2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vrancea, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, modificată prin decizia penală nr. 946/A din 23.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Referirea recurentului inculpat la atacarea sentinței penale a Tribunalului Vrancea, nu poate face obiectul recursului în casație, care se poate exercita, în raport cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen., doar împotriva deciziilor penale pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel.

Așadar, învestirea instanței supreme cu cererea de recurs în casație privește decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ceea ce privește mențiunea recurentului inculpat la decizia penală nr. 946/A din 23.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, se observă că, din motivele expuse în cererea de recurs în casație, nu se aduc niciun fel de critici pentru a aprecia că, în realitate, această decizie penală este recurată.

În continuare, în această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Așadar, se constată că recursul în casație a fost promovat, în temeiul art. 436 și urm. C. proc. pen., de recurentul inculpat A. împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, respectiv decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Aspectul care ar conduce la inadmisibilitatea căii de atac privește faptul că recurentul inculpat a mai formulat un recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 243/RC din 03.06.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, însă acest aspect nu echivalează cu posibilitatea de a declara un nou recurs în casație invocând un alt caz de casație ori cu repunerea în termenul de recurs în casație.

Se are în vedere faptul că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale nu este de natură să schimbe această constatare, atâta timp cât în considerentele acesteia nu sunt prevăzute dispoziții privind nașterea unui nou drept de a formula recurs în casație, având în vedere că deciziile instanței de contencios constituțional produc efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența acesteia.

În acest sens, prin Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2019 (paragraful 20), Curtea Constituțională, referitor la o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 435 C. proc. pen., a statuat că "declararea, în mod condiționat, a recursului în casație, cale extraordinară de atac, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen pentru formularea recursului în casație, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal, și o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive...".

De asemenea, deosebit de importante sunt considerentele Deciziei nr. 220/2019, prin care Curtea Constituțională a statuat că "în ceea ce privește efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, se aplică de la data publicării sale atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casație aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, și celor în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare, precum și în toate cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate având același obiect până la data publicării în Monitorul oficial al României a prezentei decizii". (paragraful 53).

În egală măsură, sunt avute în vedere Decizia nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124), prin care Curtea Constituțională a reținut că "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională", și Decizia nr. 126/2016 (paragraful 27), prin care s-a statuat de instanța de contencios constituțională că "în ceea ce privește cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Curtea reține că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive".

În raport cu soluția care urmează a fi dispusă, instanța supremă constată că cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza celorlalte condiții de formă prevăzute de lege, motiv pentru care, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 07.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 07.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.