ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 292 din 20 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 20 din 17.01.2025, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2024.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin sentința penală nr. 20 din 17.01.2025, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 raportat la art. 426 și art. 427 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 82 din data de 07.02.2024 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023, împotriva căreia petentul A. a formulat contestația în anulare, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, la 15.05.2024, sub nr. x/2024, petentul A. a formulat contestație în anulare cu privire la hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2023, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Petentul A. nu a indicat motivele care ar conduce la anularea hotărârii, precizând că le va prezenta în fața instanței.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Constestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, prin intermediul său urmărindu-se înlăturarea erorilor de procedură. Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate privi exclusiv hotărârile penale definitive pronunțate de instanțele de apel, ori după caz de prima instanță, prin care acestea s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală sau civilă și numai pentru cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

S-a reținut că, întrucât, prin sentința penală contestată, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acțiunea penală sau civilă, hotărârea nu poate face obiectul contestației în anulare. Deopotrivă, s-a avut în vedere și faptul că petentul, deși a întemeiat formal cererea pe dispozițiile art. 426 C. proc. pen., acesta nu a arătat efectiv cazul de anulare a hotărârii pe care se întemeiază și nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A., fără depune, însă, motivele căii de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 20 din 17.01.2025, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 raportat la art. 426 și art. 427 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 82 din 07.02.2024, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2023, prin această din urmă hotărâre fiind respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire formulată de același petent.

Astfel cum stipulează prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen., împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal". Potrivit acestei prevederi, o astfel de cerere poate fi admisă în condițiile în care contestatorul probează că, în mod eronat, s-a dispus condamnarea sa, deși se impunea a se pronunța încetarea procesului penal, fiind incident vreunul dintre cazurile reglementate în acest sens de prevederile art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.

În cauză, având în vedere că prin sentința penală nr. 82 din 07.02.2024 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr. x/2023, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acțiunea penală sau civilă, hotărârea neputând face obiectul contestației în anulare, în mod corect, instanța de fond a statuat că cererea nu poate fi apreciată ca admisibilă.

Împotriva deciziei penale nr. 292 din 20 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a formulat o cale de atac (intitulată "contestație") petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 20 mai 2025.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat a formulat concluzii în sensul respingerii acestei excepții, apreciind că este admisibilă calea de atac.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația de a sesiza instanțele de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o cale de atac (intitulată "contestație") exercitată de condamnatul A. împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în apel, care, potrivit legii procesual penale, nu este supusă unei căi de atac ordinare.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 551 și art. 552 C. proc. pen., rezultă că decizia instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Drept urmare, decizia penală nr. 292 din 20 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a rămas definitivă la data pronunțării.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei decizii definitive, dată în apel, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva deciziilor definitive pronunțate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 292 din 20 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 292 din 20 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2025.