ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 500 din data de 19 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut, în raport de considerentele Deciziei nr. 5/2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că sentința penală nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023 este definitivă, întrucât dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. care reglementează etapa admiterii în principiu a contestației în anulare nu au prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Cum prezenta cale de atac a fost exercitată împotriva unei sentințe definitive, Curtea a constatat că apel declarat în cauză este inadmisibil.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație apelantul A., solicitând în esență, admiterea contestației și criticând incompatibilitatea președintelui de complet raportat la Decizia CCR nr. 501/2016, apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet de judecată.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de contestator, întrucât vizează o hotărâre definitivă.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO impune existența unei căi judiciare efective care să permită părții de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanță fiind un element inerent al garanțiilor consacrate de acest articol și oferă instanței dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege.

Prin sentința penală nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 raportat la art. 426 și 427 din C. proc. pen., s-a respins în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. pentru că aceasta nu îndeplinea condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 431 din C. proc. pen.

Hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a contestației în anulare, în procedura admisibilității în principiu, este definitivă, în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., care prevăd că în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare instanța verifică dacă cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În continuare, Înalta Curte constată că contestatorul A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 88 din data de 07.02.2024, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei și prin decizia penală nr. 500 din data de 19.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat pe considerentul că, în ceea ce privește hotărârea prin care se dispune cu privire la inadmisibilitatea în principiu a contestației în anulare, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă și, deci, nesusceptibilă de apel.

Împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 19.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori apelantul a formulat contestație, care face obiectul prezentului demers judiciar.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

din C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, decizia penală nr. 500 din data de 19.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind definitivă nu mai poate face obiectul vreunei căi de atac, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, calea de atac denumită "contestație" împotriva unei hotărâri penale definitive, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Înalta Curte constată că contestatorul A. a inițiat căi de atac împotriva mai multor hotărâri judecătorești în scopul transferării sale dintr-un penitenciar în altul.

Practic, contestatorul, uzând de dreptul său de a declara căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreșți, l-a folosit în mod abuziv, în alte scopuri decât cele pentru care a fost reglementat de lege, faptă care, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constituie abatere disciplinară foarte gravă.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 19.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 500 din data de 19.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2025.