ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 109 din data de 07.02.2024 pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 200 de RON, cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 680 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant (avocat B., conform delegației nr. 1189/05.04.2024, u rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 109 din data de 07.02.2024, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 raportat la art. 426 și 427 din C. proc. pen., s-a respins în principiu contestația în anulare formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, la data de 08.12.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a formulat contestație în anulare, împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 22.05.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei, în baza art. 426 alin. (1) lit. b) și i) din C. proc. pen.. Contestatorul nu a învederat în vreun fel motive efective de anulare a hotărârii, ci doar a invocat dispozițiile art. 10 din C. proc. pen. și art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 426 alin. (1) din C. proc. pen.

Din oficiu instanța de fond a dispus atașarea sentinței penale nr. 64 din data de 22.05.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin cererea ce face obiectul cauzei, petentul A. a formulat, contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 22.05.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei, din lecturarea căreia s-a constatat că aceasta vizează alți inculpați decât petentul.

În speță, petentul, deși a înțeles să învestească instanța cu o contestație în anulare, s-a constatat că dosarul nu îl privește. Astfel, s-a reținut că sentința penală nr. 64 din data de 22.05.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vatra Dornei, împotriva căreia petentul formulează contestația în anulare vizează alți inculpați.

Față de situația de fapt reținută mai sus, prima instanță a constatat că în cauză nu se invocă niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute strict și limitativ de art. 426 din C. proc. pen. și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A., fără a indica, în concret, motivele căii de atac promovate.

La termenul de judecată acordat la data de 19.04.2024, apelantul A. a comunicat, prin intermediul Administrației Penitenciarului Botoșani, că a formulat prezenta cale de atac, o menține, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.

Analizând apelul promovat de A., precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) și (2), art. 420 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a constatat că în considerentele Deciziei nr. 5 din 2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele:

În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual-penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Aceasta operează, automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În speță, sentința penală nr. 109 din data de 07.02.2024, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023 este definitivă, întrucât dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. care reglementează etapa admiterii în principiu a contestației în anulare nu au prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Cum prezenta cale de atac apare ca fiind exercitată împotriva unei sentințe definitive, curtea a constatat că apelul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., au formulat contestație condamnații C., D. și A., cale de atac înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 01 aprilie 2025 .

În esență, condamnații au invocat incompatibilitatea președintelui de complet prin aplicarea deciziei nr. 501/2016 a Curții Constituționale, noile cazuri de contestație în anulare și cazurile de nulitate absolută prev. de art. 281 din C. proc. pen.. Totodată, au solicitate ca în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare să fie suportate de stat.

În drept, au invocat dispozițiile art. 10 din C. proc. pen. - privind dreptul la apărare, art. 24 din Constituția României raportat la art. 6 paragraf 3 lit. b) și c) din CEDO, cu respectarea deciziei nr. 36 din data de 2 iulie 2020 a Curții Constituționale. Totodată, au invocat cauza Beian contra României a Curții Europene a Drepturilor Omului.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de cei trei condamnați.

Examinând cauza de față, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității invocate de procuror, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac formulată de persoanele condamnate C., D. și A., pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 109 din data de 07.02.2024 pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că persoanele condamnate C. și D. nu au calitatea de părți în cauza soluționată prin decizia penală nr. 501 din 19 aprilie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărârea vizând exclusiv apelul declarat de contestatorul A..

Având în vedere că dreptul de a exercita o cale de atac aparține numai părților din proces și numai împotriva hotărârii pronunțate în propria cauză, contestațiile formulate de C. și D. urmează a fi respinse ca inadmisibile, fără a fi necesară analizarea altor aspecte invocate de aceștia.

În ceea ce îl privește pe contestatorul condamnat A., Înalta Curte constată că și contestația acestuia este inadmisibilă, fiind promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit art. 551 alin. (1) pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive "la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația", iar, potrivit art. 552 din același cod, hotărârile instanței de apel sunt definitive la data pronunțării.

Rezultă că persoanei condamnate A. nu îi este recunoscută de lege posibilitatea de a formula o nouă cale de atac împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - hotărâre definitivă prin care i s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Vatra Dornei. Or, o hotărâre definitivă nu mai este susceptibilă de reformare pe această cale.

Prin promovarea acestei căi de atac, contestatorul A. a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală ce intervine atunci când partea efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și atunci când se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnații C., D. și A. împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de câte 753 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnații C., D. și A. împotriva deciziei penale nr. 501 din 19 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de câte 753 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 mai 2025.