ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra contestației în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023. A fost obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 720 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 502/01.11.2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 459 C. proc. pen., s-a luat act de faptul că petentul B. nu îți menține cererea de revizuire formulată la data de 24.07.2023 împotriva dosarului x/2023 al Judecătoriei Vatra Dornei. S-a stabilit onorariu avocat din oficiu în cuantum de 340 RON, în favoarea av. C. (delegația nr. 3287/2023), ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. În baza dis part. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la revizuenții D., A. și E..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel revizuenții B. și A..

Prin decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul B. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023. În baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de apel a reținut că soluția finală pronunțată prin sentința penală nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023, a Judecătoriei Vatra Dornei, din dosar nr. x/2023, nu îl vizează pe condamnatul A..

Decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost contestată de apelantul-revizuent A., acesta formulând cale de atac, intitulată contestație, la data de 10.04.2024, prin poștă, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul cauzei. Apelantul-revizuent nu a precizat în scris motivele căii de atac, arătând prin cererea formulată că argumentele sale vor fi prezentate în fața instanței de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.05.2024, fiind acordat termen de judecată la data 12.06.2024, când apelantul-revizuent a solicitat judecata cauzei în lipsă. Tot la acest termen de judecată, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de apelantul-revizuent A., Înalta Curte a apreciat că este întemeiată constatând, în esență, că apelantul-revizuent A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare. Constatând că în cauză apelantul-revizuent a contestat o hotărâre nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 4 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, contestatorul A. a formulat contestație în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 28 februarie 2025, sub dosar nr. x/2025, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 01 aprilie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Specificul căii de atac a contestației în anulare este definit în cuprinsul dispozițiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 426 din C. proc. pen., contestația în anulare poate fi cerută când: a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

În această etapă procesuală instanța examinează dacă respectiva cale de atac, contestația în anulare, privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Examinând, cu precădere, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege.

Din interpretarea dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen. rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi folosită doar împotriva hotărârilor judecătorești rămase definitive, prin care cauza a fost soluționată pe fond; în plus, cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. a), lit. c)-h) din C. proc. pen. fac trimitere expresă la hotărârea din apel.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri ce nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, în sensul dezlegării unui raport juridic de drept substanțial conform dispozițiilor art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., ci împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a căii de atac formulate.

Prin urmare, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac, respectiv împotriva unei decizii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă calea de atac împotriva deciziei nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibil al apelului formulat.

Rezultă, așadar, că decizia împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta contestație în anulare, nefiind o hotărâre pronunțată în apel sau o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei nu se încadrează în categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate exercita, potrivit art. 426 din C. proc. pen., această cale extraordinară de atac.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 și Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, prin care instanța de contencios constituțional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei".

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. O atare constatare atrage inadmisibilitatea cererii formulate și face inutilă examinarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute în mod expres de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 431 raportat la art. 426 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.