ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Deliberând asupra căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 502/01.11.2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 459 C. proc. pen., s-a luat act de faptul că petentul A. nu îți menține cererea de revizuire formulată la data de 24.07.2023 împotriva dosarului x/2023 al Judecătoriei Vatra Dornei. S-a stabilit onorariu avocat din oficiu în cuantum de 340 RON, în favoarea av. B. (delegația nr. 3287/2023), ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. În baza dis part. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la revizuenții C., D. și E..

II. Împotriva acestei sentințe au formulat apel revizuenții A. și D..

Prin decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023.

În baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul D. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de apel a reținut că soluția finală pronunțată prin sentința penală nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 a Judecătoriei Vatra Dornei din dosar nr. x/2023 nu îl vizează pe condamnatul D..

III. Decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost contestată de apelantul-revizuent D., acesta formulând cale de atac (intitulată contestație) la data de 10.04.2024, prin poștă, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul cauzei.

Apelantul-revizuent nu a precizat în scris motivele căii de atac, arătând prin cererea formulată că argumentele sale vor fi prezentate în fața instanței de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.05.2024, fiind acordat termen de judecată la data 12.06.2024, când apelantul-revizuent a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Tot la acest termen de judecată, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate

IV. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de apelantul-revizuent D., Înalta Curte o apreciază întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială a C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 459 alin. (7) teza finală C. proc. pen.: sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, iar, conform art. 370 alin. (2) teza I C. proc. pen.: Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie.

Nu în ultimul rând, art. 551 pct. 4 C. proc. pen. prevede că: Hotărârile primei instanțe rămân definitive: (…) la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.

Din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 4 C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care instanța respinge apelul împotriva sentinței prin care se soluționează o cerere de revizuire este definitivă, nemaifiind supusă căilor de atac.

Astfel, prin decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul D. împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr. x/2023, această hotărâre fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul-revizuent D. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză apelantul-revizuent a contestat o hotărâre nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 4 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent D. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent D. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2024.