ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dărăbani, la data de 22 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 763,36 RON, a dobânzii penalizatoare aferente și a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.026 și următoarele din C. proc. civ. și cele ale art. 1.566 și următoarele din C. civ.

Deși cererea introductivă a fost comunicată pârâtei, aceasta nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat alte apărări.

La termenul de judecată din 6 mai 2025, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze litigiul, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre soluționare, amânând pronunțarea la data de 20 mai 2025; la acest termen, prima instanță sesizată a dispus repunerea cauzei pe rol, stabilind termen de judecată la 17 iunie 2025, ocazie cu care a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 546 din 10 iulie 2025, Judecătoria Dărăbani a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

În considerentele sentinței, prima instanță sesizată a făcut trimitere la dispozițiile art. 1028 și la cele ale art. 121 din C. proc. civ. și, prin raportare la pretențiile deduse judecății, a reținut calitatea de consumator a pârâtei. În consecință, față de domiciliul pârâtei și în temeiul prevederilor art. 132 alin. (2) raportat la art. 121 din C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Drăgășani este competentă teritorial să judece prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani, la data de 29 iulie 2025, care, prin sentința civilă nr. 911/2025 din 19 noiembrie 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dărăbani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea soluției, s-a reținut că instanța inițial învestită s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece pricina, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. În acest context, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că instanța nu putea reveni ulterior asupra competenței, prin admiterea excepției necompetenței teritoriale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 4 decembrie 2025, iar prin rezoluția din data de 5 decembrie 2025 s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dărăbani, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu prin care reclamanta urmărește valorificarea unui drept de creanță născut dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator.

Potrivit dispozițiilor art. 121 din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, interpretarea acestora relevând că, în prezentul litigiu, competența este una exclusivă, de ordine publică.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Este de observat, din această perspectivă, că stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică este dată de termenul la care părțile din proces pot pune și concluzii asupra competenței.

În speță, se constată că, la termenul din 6 mai 2025, primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii în fața sa, prima instanță învestită a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze litigiul; la același termen, a declarat închisă cercetarea judecătorească conform art. 394 din C. proc. civ., depășind, astfel, momentul procesual privind verificarea competenței.

Efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență este consolidarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu mai poate fi ulterior invocat.

Aceeași concluzie derivă și din statuările Înaltei Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii din decizia 31/2019, în care s-a reținut expres că "dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ. (...)"

Relevante sunt și considerentele paragrafului 71 din decizia de unificare a practicii judiciare, potrivit cărora:

"instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență."

În cauză, Judecătoria Drăgășani, învestită de Judecătoria Dărăbani prin hotărârea de declinare a competenței, și-a invocat, la rândul său, necompetența teritorială nu în virtutea unor dispoziții legale incidente în raport de obiectul cauzei (deci nu în virtutea normelor de competență propriu-zise), ci exclusiv în legătură cu nerespectarea termenului legal în care putea fi ridicată excepția de necompetență de către prima instanță sesizată.

În acest context juridic, Înalta Curte subliniază că, urmare a neinvocării excepției de necompetență teritorială cu respectarea termenului legal, în favoarea primei instanțe sesizate a operat o prorogare legală de competență.

Pe cale de consecință, dând eficiență textelor de lege enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Dărăbani, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dărăbani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.