ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la 27 iunie 2023, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca: în principal, anularea deciziei de concediere nr. 280/29.05.2023, cu reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii și cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale până la data reintegrării efective pe post, precum și a unor daune morale în cuantum de 25.000 RON; în subsidiar, anularea parțială a deciziei de concediere nr. 280/29.05.2023 și înlocuirea sancțiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancționare mai blândă, cu aceleași petite subsecvente ca și în cererea principală; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 252 alin. (5) din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 2358/2023 din 26 octombrie 2023, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON, reprezentând onorariu de avocat parțial, și 400 RON, reprezentând cheltuieli de deplasare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel principal, iar pârâta a formulat apel incident.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale care, prin decizia civilă nr. 1171/A/2024 din 24 iulie 2024, a admis în parte apelul declarat de reclamanta principal; a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate; a anulat în parte decizia nr. 280/29.05.2023 emisă de pârâtă și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%; a mai dispus repunerea părților în situația anterioară, respectiv reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținute anterior desfacerii contractului de muncă; a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat din momentul încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă pe funcția deținută anterior; a menținut dispoziția de respingere a celorlalte capete de cerere; a respins, ca nefondat, apelul incident declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe; a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți, în primă instanță și în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat, la data de 23 iunie 2025, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. x/2025. Prin înscrisul intitulat "Completări la cererea de revizuire", depus în același dosar la data de 9 septembrie 2025, revizuenta și-a suplimentat motivele de revizuire, invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1098/A/2025 din 29 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Cluj a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar, prin decizia civilă nr. 1110/A/2025 din 29 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nou-format sub nr. x/2025, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 14 noiembrie 2025, sub același număr de dosar.

În susținerea cererii de revizuire, revizuenta a susținut, în esență, că decizia civilă nr. 1174 din 24 iulie 2024 contravine celor dispuse prin intermediul deciziei nr. 35/R din 10 ianuarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2010.

La 18 decembrie 2025, intimata Universitatea Tehnică din Cluj Napoca a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității cererii de revizuire, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității cererii revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, reținând următoarele:

În prezenta cauză, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1171/A/2024 din 24 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2025, apreciind că este contrară hotărârii judecătorești pronunțate anterior de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010.

În raport de cazul de revizuire invocat de către revizuentă, respectiv cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Prin urmare, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, afirmându-se că ultima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Astfel, în cazul concret dedus judecății, raportat la dispozițiile legale enunțate, nu este relevantă, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună, data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă de la 24 iulie 2024, data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, care constituie și data rămânerii definitive a acesteia, conform art. 634 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost formulată la 9 septembrie 2025.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ. care, la alin. (1) pct. 3, prevede expres că atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni, ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an, iar potrivit alin. (2), când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 24 iulie 2024, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost luni, 26 august 2024. Or, prezenta cerere a fost transmisă prin poștă electronică și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 9 septembrie 2025, cu mult după împlinirea termenului.

Potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar în conformitate cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuentă a dreptului de a-i fi examinată admisibilitatea motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, constatând că revizuenta nu și-a exercitat dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1171 din 24 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Înalta Curte constată că deși intimata a depus înscrisuri în susținerea cheltuielilor efectuate, acestea nu sunt de natură a proba efectuarea efectivă a vreunor cheltuieli de judecată în recurs, în condițiile prevăzute de art. 496 raportat la art. 451 alin. (1) și la art. 452 din C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că intimata a depus la dosar doar o notă internă, fără însă a anexa dovada realizării efective a unor cheltuieli de judecată. Fiind un înscris emis de către intimată, acesta nu poate face dovada cheltuielilor de judecată pretinse.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1171 din 24 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, ca tardivă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.