ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2025

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 iunie 2022 sub număr de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei să plătească suma de 410.495,38 RON, actualizată conform indicilor de inflație de la data plății, cu aplicarea dobânzii penalizatoare calculate asupra acestei sume, de 0,03/zi de întârziere (conform art. 6.3), începând cu data depunerii acțiunii și până la plata efectivă, precum și cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare (conform art. 30.1) începând cu data depunerii acțiunii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta B. S.R.L. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată; iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat obligarea reclamantei pârâte reconvenționale la plata unei sume totale de 213.615,481ei - reprezentând penalități, daune interese și penalități de întârziere ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de aceasta potrivit contractului de furnizare încheiat între părți; în măsura în care se vor aplica ajustări, solicită obligarea pârâtei la plata sumei menționate ce va fi ajustată; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 52 din 16 aprilie 2024, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 97.975,96 RON, actualizată conform indicilor de inflație de la data plății, cu aplicarea dobânzii penalizatoare calculate asupra acestei sume, de 0,03/zi de întârziere (conform art. 6.3), începând cu data depunerii acțiunii 11.04.2022 și până la plata efectivă, precum și cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare (conform art. 30.1) începând cu data depunerii acțiunii 11.04.2022 și până la plata efectivă.

Au fost respinse restul pretențiilor.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de B. S.R.L. în contradictoriu cu A. S.R.L. ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10564,51 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și la plata către expert C. a sumei de 11700 RON cu titlu diferență onorariu expertiză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâta B. S.R.L..

Prin decizia nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. și de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 52/2024 din 16 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în totalitate.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

După un scurt istoric al cauzei, în argumentarea cererii de recurs, reclamanta A. S.R.L. susține, în esență, că instanța de apel a dat o interpretare eronată a dispozițiilor legale aplicabile, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reiterând cele susținute prin cererea de apel, arată că instanța de prim control judiciar a reținut în motivarea deciziei, pe de o parte, faptul că este nefondată susținerea reclamantei în sensul că între cele două părți litigante s-ar fi încheiat un contract de achiziție publică, iar pe altă parte faptul că este nefondată și critica reclamantei cu privire la soluția de respingere de către prima instanță a capătului de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata actualizărilor de preț, deoarece ajustarea prețului s-ar fi putut face doar în urma semnării unui act adițional.

În ceea ce privește interpretarea dată naturii contractului nr. x/05.04.2020, respectiv dacă acesta este sau nu contract de achiziție publică, solicită a se avea în vedere că instanța de apel reține în mod eronat că reclamanta ar fi susținut că acesta ar fi un veritabil contract de achiziție publică, astfel încât este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea apelată cuprinzând motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Precizează că a arătat instanței de apel conținutul art. 28 din contractul nr. x/05.04.2020 (pe care îl redă și în cuprinsul cererii de recurs) și că a indicat care sunt clauzele din legislația achizițiilor publice care atrag aplicarea acelorași reguli de fond contractelor încheiate cu subcontractanții, fiind anexe ale unor contracte de achiziție publică.

Enunțând art. 218 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, consideră că instanța de apel a interpretat greșit aceste prevederi legale, arătând în considerente:

"curtea constată că această aprobare dată de autoritatea contractantă vizează lista echipamentelor, graficul pentru procurarea echipamentelor și realizarea lucrărilor cuprinse în contract", or, în opinia recurentei, textul legal nu prevede că autoritatea contractantă trebuie să accepte un subcontractant.

Prin contractul de furnizare de echipamente tehnologice, privind realizarea obiectivului de investiții "înființarea sistemelor de ape uzate și de alimentare cu apă în localitățile comunei Mihăileni", nr. 582/05.04.2020, recurenta are calitatea de subcontractant declarat și acceptat de către autoritatea contractantă - sens în care a indicat: Adresa nr. x/08.04.2020 a pârâtei B. S.R.L. către autoritatea contractantă prin care comunică spre aprobare contractul încheiat cu recurenta și adresa nr. x/28.04.2020 a UAT Comuna Mihăileni către pârâtă prin care autoritatea contractantă aprobă contractul, anexă la cel de achiziție publică - ambele adrese depuse la dosar, în probațiune. Mai mult, plata către recurentă a sumelor aferente contractului este condiționată de plata făcută de către beneficiarul UAT Comuna Mihăileni către pârâta B. S.R.L.

Adresa nr. x/08.07.2024 emisă de autoritatea contractantă prin care se arată că din dosarul de achiziție publică rezultă că recurenta nu are calitatea de subcontractant declarat, este o adresă obținută pro-causa, cu rea-credință și este contrazisă de actele dosarului, inclusiv de adresa nr. x/28.04.2020.

În consecință, contractul nr. x/05.04.2020 încheiat de apelantă cu pârâta reprezintă anexă la contractul de achiziție publică de lucrări (proiectare și execuție) privind realizarea obiectivului de investiții nr. 1060/13.05.2019 încheiat între pârâtă și UAT Comuna Mihăileni, fiindu-i aplicabile regulile, drepturile și obligațiile din acesta, evident că doar cu privire la partea noastră de contract, cea vizând stația de epurare.

Mai mult, art. 28 din contract menționează în mod expres că ajustarea prețului contractului se va efectua în condițiile legislației privind achizițiile publice. De altfel, solicită a se observa nota de subsol de la art. 28 din Contractul nr. x/05.04.2020, conform căreia:

"Acest capitol (28. Actualizare/Ajustarea Prețului Contractului) se va include în cuprinsul contractului doar dacă autoritatea contractantă a prevăzut această situație în documentația de atribuire" care confirmă că recurentei i se aplică aceleași actualizări/ajustări aplicabile în contractul de achiziție publică.

Consideră că instanța de apel a omis să analizeze aceste clauze contractuale, care exprimă în mod clar voința părților, de ajustare a prețului contractului în condițiile legislației privind achizițiile publice în limita alocării în Bugetul Local aprobat de Autoritatea Contractantă, omițând să analizeze și prevederile legale incidente.

Or, în temeiul O.G. nr. 15/2021 autoritatea publică a aprobat actualizarea prețurilor aferente situației de lucrări și a și aprobat bugetul aferent - aspect dovedit prin faptul că pârâtei i-a achitat contravaloarea actualizată a facturii cuprinzând bunurile livrate. În decembrie 2021, pârâta B. S.R.L. a depus la UAT Comuna Mihăileni cerere de acordare a actualizărilor calculate în baza O.G. nr. 15/2021 și a emis factura sa spre decontare, în care a inclus nu doar bunurile livrate de apelantă conform S.L. nr. 1/2021, dar și actualizarea sumelor conform O.G. nr. 15/2021. Apelanta, având în vedere prevederile art. 28 din Contractul nr. x/05.04.2020 și aflând că pârâtei i s-au aprobat de către achizitor actualizările conform O.G. nr. 15/2021, a emis factura nr. x/21.12.2021 în care a inclus actualizarea prețului, conform O.G. nr. 15/2021, pentru echipamentele/instalațiile livrate de reclamantă.

Așadar, conform clauzelor din contract, între recurentă și pârâtă s-a reglementat actualizarea prețului conform prevederilor legale, iar în condițiile în care contractul nr. x/05.04.2020 este anexă la contractul nr. x/13.05.2019, este evident că i se aplică aceeași actualizare reglementată de O.G. nr. 15/2021.

Instanța de fond, atunci când se prevalează în motivarea sentinței, de prevederile art. 1270 C. civ., omite să se pronunțe și cu privire la susținerea pârâtei B. S.R.L. care, prin Notele de ședință depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 21.11.2022, arată că într-adevăr, pot avea loc discuții pe tema ajustării de preț dar numai în privința restului de executat, deoarece pentru ceea ce era deja livrat O.G. nr. 15/2011 a intrat în vigoare ulterior, respectiv în august 2021. Așadar, intimata-pârâtă B. S.R.L. admite, prin această susținere, că părțile contractante au avut în vedere la semnarea contractului, aplicarea actualizărilor prețului contractual.

Însă, a arătat că nici una dintre părțile acestei lucrări publice (nici autoritatea contractantă, nici pârâta, nici apelanta) nu putea să reglementeze prin contractele încheiate aplicarea prin indicarea expresă a prevederilor O.G. nr. 15/2021, deoarece această ordonanță a fost adoptată de Guvern ulterior semnării atât a contractului nr. x/13.05.2019, cât și a contractului nr. x/05.04.2020. Însă, deși față de apelantă intimata-pârâtă susține că pentru stația livrată în baza situației de lucrări nr. x nu s-ar putea calcula actualizările prevăzute de O.G. nr. 15/2021 deoarece aceasta a survenit ulterior, totuși, aceasta nu o împiedică să încaseze actualizările de la UAT Comuna Mihăileni aferente aceleiași stații, livrate anterior O.G. nr. 15/2021. Or, această eroare de raționament logic nu poate să fie trecută cu vederea de către instanță.

De asemenea, pârâta a contestat aplicarea O.G. nr. 15/2021 pentru actualizarea prețului bunurilor livrate, pentru prima oară în cadrul acestui litigiu, motivând că nu s-ar fi încheiat un act adițional la contract. Solicită a se avea în vedere înscrisurile anexate la răspunsul la întâmpinare pe care l-a formulat - adresa nr. x/28.03.2022 prin care solicită pârâtei încheierea unui act adițional inclusiv cu privire la actualizările reglementate de O.G. nr. 15/2021, la care pârâta răspunde - prin adresa nr. x/07.04.2022 fără să respingă solicitarea de acordare a actualizărilor (în contextul în care i-am emis factura nr. x/21.12.2021 incluzând actualizări), invocând alte motive, fără legătură cu actualizările.

Așadar, având reglementat art. 28 din contractul încheiat cu pârâta - care trebuie interpretat conform principiilor de drept în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, solicită a avea în vedere că apelanta a solicitat încheierea unui act adițional referitor la actualizări. Or, în acest context, condiția invocată de pârâtă prin apărările din dosar, referitoare la existența actului adițional, echivalează cu o condiție pur potestativă, în conformitate cu prevederile art. 1403 C. civ., care este nulă, neputând fi invocată de intimata-pârâtă în favoarea sa.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. refuză să recunoască dreptul la actualizarea prețului pentru echipamente în valoare de peste 1.750.000 RON, livrate și achitate de apelantă, pentru care B. S.R.L. a încasat, cu titlu de actualizare, peste 300.000 RON fără a face nimic altceva decât o cerere către UAT Comuna Mihăileni (fără să mai menționeze sumele încasate de B. S.R.L., cu titlu de actualizare asupra prețului contractului nr. x/13.05.2019, pe care pârâta l-a tot menționat ca fiind peste 12.000.000 RON).

Mai arată că a depus înscrisuri, cu privire la care instanța de apel a făcut o interpretare contrară logicii juridice: extras dintr-un alt contract - nr. x/30.07.2020 încheiat între aceleași părți litigante - având același obiect - furnizare de echipamente tehnologice pentru Stație de epurare, doar că în altă comună (com. Apold, jud. Mureș); aceste 2 contracte - cel supus analizei în prezentul litigiu și cel depus în ședința publică din 09.04.2024, au clauze cvasiidentice, iar clauza referitoare la actualizarea prețului contractului este identică în ambele contracte - în contractul din litigiu este clauza de la art. 28, care e identică cu clauza de la art. 29 din contractul încheiat cu aceeași pârâtă pentru lucrarea din Comuna Apold; dovadă de plată de către B. S.R.L. a actualizărilor calculate în baza O.G. nr. 15/2021 (am depus factura, situația de lucrări ce a stat la baza facturii, în care sunt detaliate actualizările, și dovada de plată a facturii de către B. S.R.L., conform extrasului din contabilitate).

Apreciază că, în soluționarea cererii, este important ca instanța să analizeze și acest contract, deoarece prin acesta a dovedit că în situații identice, pârâta B. S.R.L. a achitat actualizările de preț conform O.G. nr. 15/2021 pentru o lucrare similară, la Apold, sub efectul acelorași reglementări, având contracte încheiate în aproximativ aceeași perioadă, și aplică o dublă măsură, refuzând să achite aceleași actualizări pentru cealaltă lucrare, la Mihăileni.

Or, în condițiile în care se statuează de către instanța de fond puterea de lege a contractelor încheiate între părți, nu este admisibilă o interpretare simplistă a situației dedusă judecății. Rolul instanței este acela de a determina, din ansamblul probelor administrate, nu strict dintr-o clauză contractuală trunchiată, scoasă din context, care a fost voința reală a părților, or în acest sens, este esențială analiza comportamentului părților în situații identice.

Doctrina a statuat că:

"același principiu al libertății actelor juridice care îngăduie stabilirea voluntară a formei unor operații juridice permite, însă, și încheierea unor acte ulterioare în sens contrar, prin care părțile renunță, explicit sau implicit, la forma convenită. Mai mult decât atât, în unele cazuri, o atare renunțare se poate deduce din comportarea părților, independent de existența unei manifestări exprese de voință. Bunăoară, încheierea unui act fără respectarea condițiilor de formă convenite anterior și executarea de către ambele părți a obligațiilor generate de acel act pot valora renunțare la forma stabilită anterior."

De altfel, situația juridică dedusă judecății trebuie să fie analizată și din perspectiva definiției antice dată dreptului, dreptul este arta binelui și a echității, precum și a deciziilor Curții Constituționale, care au reținut că modalitățile juridice de interpretare a unei norme trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci și spiritul legii.

În speță, spiritul legii, cu siguranță nu înseamnă ca un contractant (intimata-pârâtă din cauză) să încaseze actualizări de sute de mii/milioane de RON din banii comunității pentru binele căreia militează conform apărărilor formulate în dosar, cu titlu de majorare a prețului la echipamentele stației de epurare, majorare care nu l-a afectat în vreun fel, în condițiile în care Subcontractantul este cel care a suportat întregul risc al contractului vizând stația de epurare. La fel, voința legiuitorului care a acordat prin actele normative adoptate actualizări de sume, motivate, conform expunerii de motive, de creșterea prețului materialelor/echipamentelor livrate, nu este aceea de a îmbogăți printr-o simplă cerere, contractorii care plasează întregul risc contractual asupra subcontractorului, și întregul câștig contractual doar asupra sa, într-o lucrare de achiziții publice.

Cu privire la invocarea de către instanța de apel a incidenței prevederilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., relativ la decizia civilă nr. 230/03.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021 având ca obiect poprire asiguratorie, apreciază că în mod nelegal instanța a reținut că am fi în prezența unei autorități de lucru judecat, încălcând, astfel, regulile de procedură.

Dosarul nr. x/2022 a avut ca obiect cerere de poprire asiguratorie, procedură sumară, care presupune analiza de către instanța competentă a îndeplinirii unor cerințe formale, impuse de prevederile art. 953 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța din dosarul de poprire asiguratorie nu a fost învestită și nici nu putea să fie învestită cu judecarea fondului cauzei, astfel încât orice considerente ale acesteia prin care statuează asupra fondului cauzei sunt o depășire a limitelor investirii în cauză. Așadar, instanța de apel nu poate să se raporteze la considerente ale instanței care a soluționat o cerere de măsură asiguratorie referitoare la necesitatea sau nu a unui act adițional cu privire la actualizările de preț, deoarece instanța care soluționează cererea de măsură asiguratorie putea să analizeze doar din punct de vedere formal creanța, fără a putea concluziona cu privire la temenicia sau nu a pretențiilor de fond ale recurentei, raportat la existența sau nu a unui act adițional.

Solicită a se avea în vedere prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care impun ca hotărârea de care se prevalează o altă instanță în invocarea autorității de lucru judecat să fi soluționat fondul procesului. Totodată, art. 430 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritatea de lucru judecat asupra fondului.

Așadar, susține recurenta, în mod nelegal instanța de apel a reținut o autoritate de lucru judecat care ar rezulta din cuprinsul unei decizii de soluționare a cererii de poprire asigurătorie, fiind incident, astfel, și motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 C. proc. civ., întrucât criticile invocate sunt doar o reluare a apărărilor expuse în fața instanței de fond. În măsura în care se va trece peste excepția invocată, solicită, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepție, ca nefondată și admiterea recursului, astfel cum acesta a fost formulat.

La termenul din 8 aprilie 2025, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., prin întâmpinare, reținând că, deși o mare parte dintre criticile formulate în recurs reiau susțineri expuse anterior în apel, recursul conține și o critică nouă, distinctă, vizând faptul că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe existența unei autorități de lucru judecat pronunțate într-o hotărâre emisă într-o procedură privind o măsură asigurătorie, care nu poate constitui autoritate de lucru judecat.

Analizând decizia recurată în raport de această critică, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Înalta Curte constată că reținerea greșită a autorității de lucru judecat, invocată de recurentă, respectiv greșita aplicare a prevederilor art. 430 C. proc. civ., reprezintă o critică ce poate fi subscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă acesta nu-și găsește incidența în cauză.

Recurenta susține că instanța de apel nu se putea raporta la considerente ale instanței care a soluționat o cerere de măsură asiguratorie referitoare la necesitatea sau nu a unui act adițional cu privire la actualizările de preț.

Răspunzând criticii formulate, se constată că reținerea greșită a autorității de lucru judecat, pe care o reclamă recurenta, nu reprezintă singurul considerent pentru care s-a reținut obligativitatea încheierii unui act adițional pentru diferența de preț și s-a menținut soluția instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 312.519,35 RON cu titlu de ajustare preț.

Astfel, instanța de prim control judiciar și-a fundamentat soluția pe o analiză proprie a elementelor de fapt și de drept ale cauzei, reținând că potrivit prevederilor art. 28 lit. b) și lit. g) din contractul nr. x/05.04.2020 încheiat între părțile litigante, acestea au stabilit că modificarea/ajustarea prețului contractual se putea face doar ca urmare a încheierii unui act adițional, care în speță nu există.

Totodată, s-a apreciat că prima instanță a interpretat și a aplicat corect în speță dispozițiile art. 1270 C. civ., în sensul că modificarea prețului stabilit prin contractul nr. x/05.04.2020 se putea face doar printr-un act adițional încheiat între cele două părți, neavând relevanță împrejurarea că intimata-pârâtă ar fi încasat (sau nu) de la autoritatea contractantă sume de bani cu titlu de ajustări preț conform O.G. nr. 15/2021 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru ajustarea prețurilor contractelor de achiziție publică.

Așa fiind, înlăturarea considerentului criticat nu poate atrage modificarea deciziei pronunțate în apel.

Celelalte critici, amplu expuse în cuprinsul memoriului de recurs, se constată că sunt de netemeinicie, așa încât nu pot fi analizate, fiind incompatibile cu etapa recursului, în cadrul căreia se verifică doar aspecte de nelegalitate.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze considerentele instanței de apel.

Prin urmare, constatând că nu există temeiuri pentru a reține incidența motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2025.