ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 69/2026
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 69/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2026
Analizând actele dosarului și decizia atacată, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 mai 2024 pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE (A.N.A.R.) și ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ MUREȘ (A.B.A. MUREȘ), să se dispună suspendarea provizorie a tuturor efectelor deciziilor disciplinare și administrative emise de pârâte împotriva sa (desfacerea contractului de muncă, suspendarea contractului individual de muncă, reducerea salariului și măsurile de delegare), pe care le califică drept represalii ilegale pentru exercitarea calității de avertizor în interes public, până la soluționarea fondului cauzei.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6255/2024 din 28 octombrie 2024, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională "Apele Române", fiind respinsă cererea de ordonanță președințială formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța a respins excepția inadmisibilității precum și cererea de ordonanță președințială formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Mureș.
Apelul reclamantei declarat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă prin decizia nr. 260/A din 14 martie 2025.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă la data de 22.04.2025, sub nr. x/2025.
Prin decizia nr. 548/A din 13 mai 2025, Curtea de apel Târgu Mureș a respins ca neîntemeiată contestația în anulare.
Împotriva acestei decizii, la 20 iunie 2025, contestatoarea A. a formulat calea de atac intitulată "APEL", prin care a solicitat anularea deciziei atacate și acordarea cheltuielilor de judecată precum și despăgubiri și daune morale/interese, precizând, în esență, că decizia prin care a fost soluționată contestația sa în anulare a fost pronunțată de către un complet incompatibil absolut, constituit nelegal și fără repartizare aleatorie, cu nerespectarea prevederilor din Regulamentul instanțelor de judecată și C. proc. civ.. De asemenea, a menționat că și-a întemeiat contestația în anulare pe temeiurile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1-4 și art. 503 alin. (3) C. proc. civ., reluând motivele expuse în cuprinsul căii de atac.
Prin întâmpinarea înregistrată la 18 iulie 2025, intimatele Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Mureș, au solicitat, în principal, respingerea apelului ca fiind inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
În susținerea excepției inadmisibilității, intimatele au precizat că recurenta a declarat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, care nu mai este susceptibilă de a fi atacată.
Prin rezoluția din 3 septembrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părților în ședință publică. Urmare a formulării unei cereri de recuzare a completului de judecată, au devenit incidente dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., pronunțarea fiind amânată după soluționarea acestei cereri, în sensul respingerii, prin încheierea din 22.01.2026.
Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 131 alin. (1), art. 132 și art. 97 din același cod, Înalta Curte constată că nu este competentă să soluționeze cererea de apel, astfel încât nu se mai impune examinarea celorlalte cereri și excepții invocate, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia nr. 548/A din 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de reclamantă împotriva hotărârii instanței de apel.
Competența este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a soluționa un anumit litigiu. Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grade diferite, fiind reglementată prin norme de ordine publică, având un caracter absolut, astfel încât părțile nu pot deroga de la acestea.
În consecință, competența materială procesuală stabilește, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, care cauze civile pot fi soluționate exclusiv de anumite categorii de instanțe.
Potrivit art. 97 din C. proc. civ., competența Înaltei Curți de Casație și Justiție reflectă rolul său constituțional de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, precum și de a veghea la aplicarea corectă a normelor de drept material de către celelalte instanțe judecătorești. Acest obiectiv este realizat prin trei mecanisme complementare de unificare a practicii judiciare: recursul, recursul în interesul legii și procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Totodată, punctul 4 al art. 97 prevede că Înalta Curte judecă orice alte cereri prevăzute de lege în competența sa, fiind necesară existența unei norme atributive de competență cuprinsă în C. proc. civ. sau în legi speciale, cum este cazul conflictelor de competență sau al cererilor de strămutare pentru siguranță publică ori pentru bănuială legitimă, atunci când se solicită strămutarea unui dosar aflat pe rolul curții de apel.
Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, stipulează că:
"Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel."
În ceea ce privește compunerea completurilor de judecată ale instanței supreme, art. 34 alin. (5) din același act normativ prevede că acestea sunt formate din trei judecători aparținând aceleiași secții.
Conform art. 96 din C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță (pct. 2), precum și orice alte materii date prin lege în competența lor (pct. 4).
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale și din aplicarea cu prioritate a normelor imperative care reglementează competența materială, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă să soluționeze cauze aflate în faza procesuală a apelului. Pentru a putea judeca asemenea cereri, este necesar ca acestea să îi fie atribuite expres prin lege, în condițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ.
În cauză, partea insistă în denumirea inițială a căii de atac a apelului și nu se impune nici recalificarea căii de atac în temeiul art. 457 alin. (4) C. proc. civ., prin raportare la calificarea făcută de instanța de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, în raport cu menționarea caracterului definitiv al deciziei nr. 548/A din 13 mai 2025.
Înalta Curte constată că, prin notele scrise transmise la dosar pe cale electronică la termenul din 11.11.2025, reclamanta a arătat în mod explicit că prezenta cale de atac reprezintă un apel declarat împotriva deciziei prin care a fost soluționată contestația în anulare formulată împotriva hotărârii instanței de apel, litigiul având ca obiect o ordonanță președințială, motiv pentru care a invocat necompetența completului de recurs învestit cu soluționarea cererii.
Principiul disponibilității, consacrat de art. 9 din C. proc. civ., obligă instanța să se pronunțe exclusiv asupra cererilor formulate de părți, fără a putea depăși, ca regulă, limitele cadrului procesual stabilit prin acestea și prin apărările formulate în condițiile legii.
Prin urmare, Înalta Curte a fost învestită cu o cerere de apel îndreptată împotriva deciziei nr. 548/A din 13 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
În aceste condiții, în raport de conduita procesuală a părții, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac intră în competența de soluționare a curții de apel, în calitate de instanță de apel, potrivit art. 96 pct. 2 din C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale menționate, va declina competența de soluționare a cererii de apel în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă apelul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 548/A din 13 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2026.