ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1533/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1533/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 21 octombrie 2025
Asupra contestației, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I Civilă la data de 18 septembrie 2025, sub nr. x/2025/a2, contestatoarea A. a solicitat să se constate că în prezentul dosar a fost încălcat dreptul său la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, prin raportare la art. 522 și art. 524 din C. proc. civ., prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea acestora din oficiu.
În motivare cererii, contestatoarea a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 și pct. 4 din C. proc. civ.
În continuare, a învederat faptul că Legea nr. 361/2022 și Codul Muncii prevăd termene de maxim 15 zile, iar raportat la obiectul cauzei, termenele de judecată pot fi acordate chiar de la o zi la alta. Or, cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 21 februarie 2025, iar primul termen de judecată a fost stabilit la data de 9 septembrie 2025, la mai bine de 7 luni, apreciind astfel că i s-a îngrădit dreptul la justiție. Mai mult decât atât, în tot acest interval a fost prejudiciată și de drepturile salariale neacordate de aproximativ 1 an și jumătate.
Contestatoarea a subliniat faptul că la dosarul electronic nu sunt scanate și atașate toate documentele din dosar, nu i-au fost comunicate încheierile din dosarele conexe/asociate nr. x/2025/a1 și nici nu a fost încunoștințată cu privire la acestea, apreciind totodată că au fost pronunțate cu încălcarea regulamentelor instanțelor de judecată, unii judecători fiind în incompatibilitate absolută.
De asemenea, arată că nu au fost formate dosare asociate cu privire la cererile de abținere formulate în cauză, nu i-au fost comunicate încheierile care au soluționat aceste declarații de abținere, apreciind că i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil. Mai mult, a arătat că deși dosarul se află pe rolul secției civile, unele abțineri au fost soluționate de complete de judecători din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, cu încălcarea regulamentului de judecată și a competenței de soluționare a cauzei.
În dovedirea argumentelor sale, contestatoarea a procedat la prezentarea parcursului procesual al litigiilor în care este parte, aflate pe rolul Tribunalului Mureș.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimata Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Mureș a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin notele depuse la data de 21 octombrie 2025, contestatoarea a completat contestația privind tergiversarea procesului, criticând soluția de amânare a judecății cauzei datorate de aplicarea Hotărârii nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureș, referitoare la suspendarea activității, apreciind că, față de obiectul dosarului, se impunea soluționarea acestuia pe fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 25 septembrie 2025, stabilindu-se termen de judecată la data de 21 octombrie 2025.
La acest termen de judecată, instanța supremă a respins excepția nerepartizării aleatorii invocată de contestatoare și a reținut cauza în pronunțare.
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce succedă:
Contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
Din economia normei enunțate rezultă că ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corectarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de dispozițiile art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.. Potrivit normei evocate, contestația privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situații:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Verificând aceste cerințe legale, Înalta Curte constată că situația descrisă de contestatoare nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.
Din datele disponibile se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă la data de 21 februarie 2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din data de 29 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024. Dosarul a primit termen de judecată la data de 9 septembrie 2025, când judecata cauzei a fost amânată având în vedere cele stabilite prin Hotărârea nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureș, referitoare la suspendarea activității.
Observă instanța supremă că în intervalul de timp cuprins între data înregistrării cauzei la instanță și termenul de judecată din data de 9 septembrie 2025 au fost soluționate mai multe declarații de abținere formulate de către judecătorii Curții de Apel Târgu Mureș.
Rezultă, astfel, că procesul despre care se afirmă că este temporizat s-a aflat pe rolul instanței în tot acest timp din motive neimputabile, astfel încât contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea A. nu este întemeiată.
Înalta Curte reține că aplicarea dispozițiilor legale de către instanță atunci când constată existența unor incidente procedurale privind constituirea instanței, respectiv analizarea unor motive de incompatibilitate a judecătorilor nu pot constitui motive imputabile instanței învestite cu soluționarea procesului.
Or, analizând ritmul imprimat prin măsurile dispuse, se constată că, de fapt, acesta este unul bazat pe celeritate, fiind acordate termene de judecată scurte, intermediare, pentru soluționarea declarațiilor de abținere, deci în acord cu exigențele respectării termenului optim și previzibil de soluționare a cauzei.
Pe de altă parte, observă instanța supremă că celelalte aspecte invocate (inexistența în dosarul electronic a unor acte, necomunicarea încheierilor, neformarea unor dosare asociate, participarea unor judecători de la alte secții, netransmiterea către instanța superioară a unor căi de atac formulate în alte dosare, critici referitoare la obligațiile procedurale care i-au fost puse în vedere și la măsurile dispuse de către instanță) nu pot fi constitui motive cenzurabile pe calea prezentei proceduri, fiind în discuție modul general de gestionare a tuturor cauzelor repartizate completului și secției.
Deopotrivă, nu pot fi analizate în cadrul acestei contestații nici alegațiile contestatoarei referitoare la măsura de amânare a judecății cauzei determinată de aplicarea Hotărârii nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureș, referitoare la suspendarea activității.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 522 și art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A., privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de contestatoarea A., privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția Civilă, ca nefondată.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.