ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4053/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 noiembrie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a se constata că acesta a încălcat prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002, prin faptul că a refuzat în mod explicit să dea curs celor solicitate de reclamantă în petiția din data de 04 05 2021. De asemenea, a solicitat obligarea Ministerului Justiției să soluționeze întocmai, cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 27/2002, petiția din 04 05 2021.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 10 din 2 februarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 10 din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile nr. 10/2022 a Curții de Apel Târgu Mureș și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material.

Contrar celor reținute de prima instanță ("nu se poate deduce cu claritate care este solicitarea concretă adresată instituției pârâte"), cererile formulate de recurenta-reclamantă au fost extrem de clare și concrete.

Consideră recurenta-reclamantă, că în petiția și revenirile adresate pârâtului, respectiv în cererea introductivă și în răspunsul la întâmpinare a expus detaliat motivele de drept pe care se bazează solicitările sale adresate pârâtului, respectiv faptul că acesta are atât competenta cât și obligația să le soluționeze.

Cu privire la inițierea modificărilor legislative solicitate arătă recurenta-reclamantă, contrar celor susținute atât de pârât cât și de către prima instanță, că inițierea lor nu este la latitudinea pârâtului (în sensul că are puterea de a decide dacă le inițiază sau nu), având în vedere prevederile art. 11 din Constituție, care prevăd, că "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte". Pârâtul fiind parte a acestui stat (adică din puterea executivă, cu competența de a iniția modificări ale legislației), are obligația de a iniția acele modificări în cazul de față, când i-au fost semnalat neconcordanțe între obligațiile internaționale asumate de stat și legislația internă.

Remarcă totodată, că prima instanță nici nu a cercetat fondul acestei cauze, respingând cererea recurentei-reclamante pe motivul că pârâtul nu are competența de a da curs cererilor sale. În aceste condiții se solicită instanței de recurs să constate în primul rând că pârâtul are competența de a soluționa cererile recurentei, iar ulterior să cerceteze în concret acele cereri, să constate că sunt întemeiate și în consecință să oblige pârâtul să le pună în aplicare.

Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Justiției

Intimatul – pârât Ministerul Justiției a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de față, recurenta-reclamantă a formulat o petiție adresată intimatului-pârât Ministerul Justiției, înregistrată sub nr. x/05.05.2021, prin care a arătat faptul că instanțele din țară respectă într-o foarte mică parte prevederile legale privind utilizarea limbii materne de către cetățenii români aparținând minorității maghiare. Prin adresa nr. x/07.06.2021 intimatul-pârât a răspuns petiției astfel adresate. Recurenta-reclamantă a revenit cu o nouă adresă la data de 08.06.2021, la care a primit un nou răspuns la data de 06.07.2021. Ulterior, la data de 27.09.2021 recurenta-reclamantă a revenit la intimatul-pârât cu solicitarea de a rezolva petiția înregistrată la data de 05.05.2021, la care a primit răspuns la data de 12.10.2021.

Analizând strict formal schimbul de adrese între cele 2 părți ale prezentei proceduri judiciare, instanța de fond a constatat că recurenta-reclamantă a primit răspuns la fiecare solicitare înregistrată la instituția pârâtă, contrar susținerilor sale.

În ceea ce privește fondul solicitărilor, instanța de fond în mod corect a constatat că, raportat la conținutul adreselor emise de către reclamantă, cererea acesteia de a se constata refuzul pârâtului de soluționare a cererilor sale este neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce privește primul aspect ce are în vedere posibilitatea cetățenilor români ce aparțin minorităților naționale de a folosi limba minoritară în raporturile cu personalul din cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate ale instanțelor judecătorești, în cazul instanțelor în circumscripțiile cărora minoritatea respectivă are o pondere semnificativă din numărul locuitorilor, s-a reținut în mod corect de intimatul-pârât Ministerul Justiției, prin răspunsul comunicat recurentei-reclamante că pot fi analizate diverse soluții legislative, precum angajarea într-un procent corespunzător, în compartimentele auxiliare menționate, a unor persoane care cunosc limba minorității naționale ce deține o pondere semnificativă din numărul locuitorilor în circumscripția instanței judecătorești ori acordarea priorității la transfer persoanelor care cunosc limba minoritară respectivă.

De asemenea, intimatul-pârât a subliniat că astfel de soluții legislative, care privesc domeniul justiției, reprezintă decizii de strictă oportunitate, iar nu expresia unei obligații legale directe și cuantificabile în sarcina legiuitorului.

Referitor la cel de-al doilea aspect - ce are în vedere recunoașterea posibilității ca cererile formulate în cursul procesului, precum și înscrisurile utilizate ca probe să poată fi depuse atât în limba română, cât și în limba unei minorități naționale prevăzută de Legea nr. 282/2007 (în cazul particular analizat, în limba maghiară), intimatul-pârât Ministerul Justiției a arătat faptul că potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română. Acestea constituie reflectarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) din Constituția României, potrivit cărora procedura judiciară se desfășoară în limba română, precum și a caracterului oficial al limbii române consacrat de art. 13 din Constituție, soluția legislativă fiind menită să dea efectivitate și controlului judiciar exercitat de către instanțele de control, precum și rolului judecătorului în aflarea adevărului.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei-reclamante, prima instanță a constatat în mod judicios că nu există din partea Ministerului Justiției un refuz nejustificat de soluționare a cererilor (petițiilor) depuse de către recurentă, intimatul comunicând A. că nu va promova o modificare a C. proc. civ. sau a altor legi procesuale în sensul modificării acestei soluții legislative, astfel cum se solicită prin petiția formulată.

Prin comunicarea celor două răspunsuri la petiția reclamantei a fost îndeplinită obligația legală a Ministerului Justiției de soluționare a petiției, răspunzându-se propunerilor de modificare a cadrului legal expuse în cuprinsul acesteia.

Ministerul Justiției prin răspunsurile comunicate recurentei a procedat la respectarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, justificând răspunsul comunicat prin indicarea textelor legale incidente cauzei, simpla nemulțumire a recurentei față de răspunsul primit nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii criticate.

Pentru considerentele arătate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 10 din 2 februarie 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 21 septembrie 2023.