ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1599/2025

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestației privind tergiversarea soluționării procesului, constată următoarele:

În drept, s-au invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1-4, art. 996 - art. 1.001, art. 498 alin. (1), art. 138 - art. 139, art. 174 - art. 179 și art. 137 - art. 388 C. proc. civ.

Petenta a arătat, în esență, că i s-a încălcat dreptul privind soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, întrucât instanța de judecată nu a respectat prevederile legale referitoare la stabilirea termenelor de judecată în cazul litigiilor având ca obiect cerere de emitere a ordonanței președințiale, a nesocotit obligația de a dispune măsurile prevăzute de lege și nu a îndeplinit, din oficiu, actele de procedură necesare soluționării procesului.

Totodată, s-a susținut că, până la data formulării acestei cereri, nu i s-a comunicat decizia nr. 21/R din 27 februarie 2025, pronunțată în soluționarea contestației în anulare și că în dosarul electronic nu sunt încărcate o serie de înscrisuri transmise la dosar, deși a formulat o solicitare în acest sens, pentru a avea posibilitatea să-și pregătească apărarea.

Petenta a invocat și chestiuni vizând nelegalitatea compunerii completului de la termenul de judecată din 27 februarie 2025, cu arătarea și dezvoltarea motivelor în temeiul cărora consideră că sunt incidente prevederile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 și art. 45 C. proc. civ., aceasta susținând, totodată, că cererile de recuzare pe care le-a formulat nu au fost soluționate conform dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, respectiv prin constituirea unor dosare asociate.

Prin întâmpinarea depusă la 7 octombrie 2025, intimata Administrația Bazinală de Apă Mureș a solicitat respingerea contestației privind tergiversarea soluționării procesului, ca neîntemeiată, învederând că s-a respectat termenul rezonabil al judecării acesteia. De asemenea, a arătat că nerespectarea dispozițiilor art. 271 din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se judecă în regim de urgență a fost cauzată de cererile incidentale formulate de petentă.

La 14 octombrie 2025, petenta a formulat note scrise, prin care a invocat incompatibilitatea absolută a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei și nulitatea citației emise la data de 29 septembrie 2025, în temeiul art. 178 - art. 179 C. proc. civ., solicitând refacerea acestui act procedural, criticând mențiunea privind achitarea taxei judiciare de timbru, în sumă de 20 RON, petenta considerând că cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, raportat la materia juridică căreia i se circumscrie litigiul în legătură cu care a formulat contestația privind tergiversarea soluționării procesului.

Prin încheierea din 14 octombrie 2025, Înalta Curte a calificat excepția privind incompatibilitatea absolută a completului de judecată ca fiind o cerere de recuzare, motiv pentru care a dispus înaintarea dosarului completului de judecată cu numărul următor, în vederea soluționării acesteia și, totodată, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2025.

Cererea de recuzare a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.1.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, deliberând asupra excepției nulității citației, invocată de petentă, prin notele scrise, o va respinge, ca neîntemeiată, constatând că nu este incidentă sancțiunea nulității și că nu se impune refacerea actului de procedură, acesta fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de validitate.

Mențiunea referitoare la taxa judiciară de timbru este conformă dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., nefiind de natură a-i împiedica petentei dreptul la apărare, ci, dimpotrivă, are rolul de a face eficient acest drept.

În egală măsură, se reține că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 20 RON, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, și că petenta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru ori de acordare a ajutorului public judiciar de la plata acesteia, limitându-se la expunerea dispozițiilor legale în temeiul cărora consideră că este incidentă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

În ceea ce privește procedura contestației privind tergiversarea procesului, Înalta Curte notează că dispozițiile art. 522 - 526 C. proc. civ. instituie un mijloc procedural aflat la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, prin care se urmărește soluționarea unui incident procedural ce a determinat încălcarea dreptului privind judecarea litigiului într-un termen optim și previzibil, prin luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.

Prin urmare, contestația privind tergiversarea procesului este un remediu conferit de normele de procedură civilă, cu aplicabilitate în situațiile în care instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Se constată că, în susținerea contestației privind tergiversarea soluționării procesului, petenta A. a invocat dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., potrivit cărora se poate formula o astfel de cerere în ipoteza în care pentru soluționarea unei proceduri ori pentru pronunțarea și motivarea unei hotărâri, legea a stabilit un termen limită, care s-a împlinit fără rezultat, respectiv dacă instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza, într-un termen optim și previzibil, prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare îl reprezintă actele și lucrările dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, petenta susținând că procesul nu a fost soluționat, într-un termen optim și previzibil, întrucât instanța de judecată nu a respectat prevederile legale care stabilesc modalitatea de acordare a termenelor în cazul dosarelor având ca obiect cerere de emitere a ordonanței președințiale, fiind încălcate dispozițiile art. 271 din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se judecă în regim de urgență și că termenele acordate nu pot fi mai mari de 15 zile.

Totodată, se invocă și aspecte referitoare la conținutul dosarului electronic, respectiv lipsa unor înscrisuri depuse la dosar, la modalitatea de soluționare a cererilor de recuzare pe care aceasta le-a formulat, precum și chestiuni privind incompatibilitatea absolută a completului de judecată care a pronunțat decizia nr. 21/R din 27 februarie 2025.

Înalta Curte reține că susținerile petentei nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile prevăzute de art. 522 alin. (1) pct. 1 și 4 C. proc. civ.

În acest sens, se constată că instanța învestită cu judecarea contestației în anulare a soluționat cauza, în condițiile în care, prin decizia nr. 21/R din 27 februarie 2025, s-a respins calea extraordinară de atac formulată de către petentă, iar, astfel cum rezultă din sistemul informatizat ECRIS, hotărârea pronunțată a fost motivată anterior formulării contestației privind tergiversarea procesului, respectiv la data de 3 martie 2025. Prin urmare, nu poate fi reținut cazul de tergiversare prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Cu privire la nemulțumirile petentei referitoare la compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare, respectiv modul de soluționare al cererilor de recuzare, precum și cele vizând chestiunile administrative care țin de conținutul dosarului electronic, acestea nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi analizate în acest cadru procesual al contestației privind tergiversarea procesului, care constituie un remediu procesual menit să garanteze dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

În acest context, Înalta Curte constată că, prin măsurile dispuse, instanța nu a determinat amânarea nejustificată, amânările succesive în cauză fiind dispuse pentru soluționarea incidentelor procedurale, constând în cererile de recuzare formulate de către petentă. Astfel, având în vedere succesiunea actelor de procedură întocmite de către instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare și de termenele acordate pentru soluționarea acestor cereri, în cauză nu se poate susține pasivitatea instanței de judecată, care caracterizează cazul prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În aceste condiții, contrar susținerilor petentei, nu se identifică o situație de tergiversare a soluționării căii de atac formând obiectul dosarului nr. x/2024, care să necesite a fi înlăturată prin aplicarea măsurilor prevăzute de art. 525 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora dacă instanța găsește contestația întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor. Or, în cauză, completul învestit cu soluționarea contestației în anulare nu ar putea dispune alte măsuri, acestea fiind deja luate, scopul acestui mijloc procesual fiind astfel caduc.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 525 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată de petenta A. privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de petenta A. privind tergiversarea soluționării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2025.