ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 41/2026

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 09.01.2025, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Sector 5 București, constatarea nulității absolute a deciziei nr. 213201/14.11.2024, cu consecința obligării intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare având în vedere că la stabilirea criteriilor de cuantificare a pensiei nu a fost încadrată în grupa I de muncă, nu a fost luată în calcul perioada în care contestatoarea ar fi beneficiat de această încadrare.

Prin sentința civilă nr. 3914 din 21.05.2025, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a contestat decizia nr. 213201 din data de 14.11.2024, prin care au fost stabilite drepturile sale de pensie potrivit noii reglementări, în timp ce domiciliul său se află în orașul Iași, județul Iași, sens în care, potrivit art. 130 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, competența soluționării prezentei cauze revine Tribunalului Iași, ca instanță în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatoarea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2298 din 27 noiembrie 2025, Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de contestatoare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În esență, Tribunalul Iași a reținut că, potrivit art. 87 și urm. C. civ., domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală, iar în cauză, contestatoarea are reședința în municipiul București, conform actului de identitate aflat la dosarul Tribunalului București.

Totodată a arătat că în domeniul asigurărilor sociale, competența teritorială este exclusivă, și, în aceste condiții, instanța competentă potrivit legii să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, de vreme ce reședința contestatoarei este situată în municipiul București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București și Tribunalul Iași, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect o contestație formulată împotriva unei decizii emise de Casa Teritorială de Pensii Sector 5 București.

Potrivit art. 130 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, privind sistemul public de pensii:

"Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie și alte drepturi prevăzute de legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

Înalta Curte reține că domiciliul este un atribut al persoanei fizice, iar noțiunea de "domiciliu", astfel cum este definită de art. 87 C. civ., reprezintă locul unde persoana declară că își are locuința principală.

Instanța supremă constată că din înscrisul aflat la dosarul Tribunalului București, rezultă că reclamanta are reședința stabilită în Municipiul București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2026.