ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2026

Ședința publică din data de 4 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 27.08.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 228133/08.07.2024, emisă de aceasta din urmă, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să procedeze la recalcularea drepturilor sale de pensie.

Prin sentința civilă nr. 777/13.02.2025, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, reținând că reclamantul are domiciliul în satul Miluța, județul Gorj.

Prin sentința nr. 2604/2025 din 28.10.2025, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, constatând reclamantul are domiciliul în fapt în municipiul București, aspect care rezultă atât din cererea de chemare în judecată, cât și din mențiunea înscrisă în cartea de identitate privind stabilirea reședinței.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost sesizată cu o cerere în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 228133/08.07.2024 emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă la recalcularea pensiei.

Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Potrivit art. 87 C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Din punct de vedere probatoriu, art. 91 alin. (1) C. civ. prevede că dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

În cauză, mențiunile din cartea de identitate a reclamantului, aflată la dosarul Tribunalului București, relevă că la data sesizării instanței reședința acestuia se afla în municipiul București, context în care Înalta Curte constată că competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2026.