ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1309/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2024, reclamanții: A., B., C. si D. personal auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu sediul în Bulevardul x, Tronson I, mezanin, București, persoană desemnată pentru primirea actelor de procedură fiind d-na E., au solicitat ca în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație si Justiție, să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 1903 din 31 octombrie 2024 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița și a fost declinată în favoarea Tribunalului Gorj competența de soluționare a cererii, în considerarea faptului că reclamanta B. are domiciliul în județul Gorj.

Pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale dosarul a fost înregistrat la 28 noiembrie 2024 sub același nr. 819/120/2024.

Prin sentința civilă nr. 413/2025 din 12 februarie 2025 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Astfel cum a reținut și Tribunalul Dâmbovița, Tribunalul Gorj a apreciat că în cauză nu au aplicabilitate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului urmând a fi stabilită în raport de prevederile art. 269 din Legea nr. 53/2003.

Din cartea de identitate a reclamantei B. aflată în fotocopie la dosarul Tribunalului Dâmbovița, s-a reținut că reședința acesteia este în București, iar în prezent, conform înscrisurilor cauzei, aceasta îți desfășoară activitatea la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale la 2 aprilie 2025 sub nr. x/2024.

La termenul de judecată din 10 iunie 2025, Tribunalul București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 4592 din 10 iunie 2025 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalul Gorj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în cazul litigiilor de muncă competența este alternativă, alegerea aparținând reclamantului. Or, în speță, Tribunalul Gorj, căruia i s-a declinat competența de soluționare a cauzei, este competent să soluționeze prezentul litigiu în raport de domiciliul reclamantei B..

Faptul că reclamantul ar avea reședința în raza instanței în a cărei circumscripție teritorială se afla locul său de muncă nu este de natură a atrage competența exclusivă a acestei din urmă instanțe, de vreme ce potrivit criteriilor alternative prevăzute de art. 269 Codul muncii, Tribunalul în raza căruia se afla domiciliul reclamantului este deopotrivă competent să soluționeze prezenta cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanșat de către reclamanți ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtă fiind Înalta Curte de Casație și Justiție.

Raportat la data introducerii acțiunii, 26 februarie 2024, potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Potrivit normelor de competență facultativă prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții au posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Instanța supremă reține că reclamanții, prin introducerea acțiunii la Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, curte de apel învecinată Curții de Apel București de care aparține Tribunalul București, instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii potrivit art. 269 alin. (2) Codul Muncii, au intenționat să se prevaleze de normele de competență prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de a sesiza alt tribunal din circumscripția oricărei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află Tribunalul București, instanța competentă potrivit legii.

Așa fiind, se constată că reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.