ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2026

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 18.11.2024, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. despăgubiri, precum si obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 18.02.2025 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hârlău.

Prin sentința civilă nr. 837 din 14 aprilie 2025, Judecătoria Hârlău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

În esență, Judecătoria Hârlău a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, iar în cauză, societatea pârâtă își are sediul în satul Zănești, comuna Zănești, județul Neamț. Totodată, a reținut că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță deoarece prezenta cerere de chemare în judecată nu are ca obiect executarea unui contract încheiat între un consumator și un profesionist, fiind vorba despre repararea unui prejudiciu presupus a fi fost creat de către pârâtă reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 4143 din 25 noiembrie 2025, instanța a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de reclamantul A., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, a constatat ivit conflictul negativ de competență, sens în care a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a evocat prevederile art. 107, art. 129 și art. 130 C. proc. civ. și a reținut că nu este competentă să judece prezenta cauză câtă vreme competența de soluționare a cauzei a fost câștigată de către o altă instanță. În acest sens a arătat că potrivit rezoluției din data de 10.01.2025, Judecătoria Hârlău a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă pentru ca aceasta să formuleze întâmpinare. Se mai reține că deși cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei la data de 15.01.2025, iar termenul legal pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit la data de 10.02.2025, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială la data de 20.02.2025.

De asemenea, instanța a arătat că deși la termenul de judecată din data de 03.04.2025 și prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepții de ordine privată, Judecătoria Hârlău, fără a se pronunța asupra celor invocate de către reclamantă, a admis excepția de necompetentă teritorială invocată de către pârâtă. Or, a constatat Judecătoria Piatra-Neamț, câtă vreme instanța care s-a declarat necompetentă, nu s-a pronunțat pe excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetentei teritoriale, ea a devenit competentă să soluționeze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepției de necompetență teritorială în fața instanței sesizate de reclamant.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Hârlău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Hârlău și Judecătoria Piatra-Neamț, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect o acțiune în daune contractuale, reclamantul solicitând instanței obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar conform alin. (4):

"Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă, nu va putea cere declararea necompetenței."

În speță, prima instanță, Judecătoria Hârlău, s-a dezînvestit de soluționarea cauzei ca urmare a admiterii excepției necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și fără a se pronunța asupra celor invocate de apărătorul reclamantului care, la termenul din 03.04.2025, când instanța s-a dezînvestit, a solicitat instanței să constate tardivitatea depunerii întâmpinării și decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții.

Având în vedere că, în speță, formularea și depunerea întâmpinării nu este facultativă, Judecătoria Hârlău era îndrituită să verifice, din oficiu, dacă pârâta a depus în termen întâmpinarea, cu atât mai mult cu cât apărătorul reclamantului a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării.

Înalta Curte reține că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, întâmpinarea este depusă cu depășirea termenului legal, motiv pentru care, nedepunerea întâmpinării în termenul legal trebuia să atragă decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile art. 130 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, câtă vreme Judecătoria Hârlău nu s-a pronunțat pe excepția decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, excepție de ordin privat, și nici nu a procedat la verificarea legalității comunicărilor efectuate, pentru a stabili dacă întâmpinarea a fost depusă în termen legal, în măsura în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanța rămâne competentă teritorial a soluționa cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă aceasta ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

În acest sens se reține și soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronnțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Problema de drept care a suscitat interpretări diferite în practica instanțelor de judecată și care a fost dezlegată prin decizia mai sus amintită privește împrejurarea de a ști dacă a doua instanță, sesizată în urma declinării de competență are posibilitatea de a-și verifica propria competență nu numai prin raportare la dispozițiile legale care instituie regulile de competență, ci și prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2026.