ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2026

HOTĂRÂRE

21.01.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu UAT - Comuna Galda de Jos prin Primar, Instituția Prefectului Județului Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea, în principal, UAT Comuna Galda de Jos, prin Primar, iar în subsidiar Instituția Prefectului Județului Alba și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, la plata diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, în cuantum de 2%/zi din indemnizația brută de încadrare a reclamantului în funcția de procuror, pentru perioada 07.08.2020 - 28.09.2020, în sumă totală de 12.535 RON; indexarea, majorarea și actualizarea cu rata inflației și plata dobânzilor legale aferente.

Prin sentința civilă nr. 1209/2025 din 15 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Cluj.

În esență, Tribunalul Alba a reținut că nu poate fi competent din punct de vedere teritorial să judece prezenta acțiune având în vedere că reclamantul deține calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, iar dispozițiile art. 127 alin. (1) raportat la alin. (3) C. proc. civ. au un caracter imperativ, de ordine publică, rațiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții, în scopul garantării efective a principiului egalități de arme. Instanța a redat prevederile art. 127 C. proc. civ. și statuările Deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2045 din 10 noiembrie 2025, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul are calitatea de procuror, iar la data sesizării instanței acesta își desfășura activitatea la Parchetul de pe lână Judecătoria Alba Iulia, parchet de pe lângă instanța inferioară celei competente să judece cauza. Totodată, a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevede foarte clar că judecătorul/procurorul/grefierul, trebuie să aibă calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, or cauza este de competenta tribunalului, instanță la care acesta nu își desfășoară activitatea.

A mai arătat instanța că nu pot fi reținute considerentele expuse în cuprinsul sentinței civile pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă, în sensul că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, având în vedere că în cauză competența se stabilește în raport de data sesizării instanței și nu în raport de momentul în care instanța se pronunță asupra acestei excepții. De asemenea, Tribunalul Cluj a reținut că indiferent dacă până la data pronunțării de către instanța de judecată asupra excepției de necompetență situația reclamantului s-a schimbat, în sensul că în prezent și-ar desfășura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, aspect care oricum nu rezultă din actele dosarului, la data sesizării instanței, respectiv 27.07.2023, acesta își desfășura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și, în raport de această situație, Tribunalul Alba trebuia să își rețină competența în cauză. Totodată s-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. deoarece acțiunea nu se îndreaptă împotriva unor instanțe judecătorești, unul dintre pârâți fiind unitatea de Parchet, care nu are în competență soluționarea de litigii specifice dreptului muncii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Alba și Tribunalul Cluj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamantul având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 269 din Codul muncii, prevederi legale reglementate de dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 269, alin. (1) Codul muncii, "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal. ", iar potrivit alin. (2) "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

Având in vedere că atât domiciliul, cât și locul de muncă al reclamantului se află în circumscriția Tribunalului Alba, revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei.

În ceea ce privește posibila incidență în cauză a art. 127 C. proc. civ., a cărui rațiune este asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, Înalta Curte reține că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, iar cererea introductivă a fost adresată Tribunalului Alba, instanță din circumscripția Curți de apel Alba Iulia, în a cărei circumscripție se află parchetul la care funcționează reclamantul.

Or, raportat la aceste date, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cererea reclamantului nefiind de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul în care își desfășoară activitatea sau a uneia inferioare.

Dimpotrivă, în cauză, acțiunea în obținerea drepturilor salariale invocate intră în competența de judecată a unei instanțe superioare, mai mare în grad decât instanța pe lângă care funcționează parchetul din care face parte reclamantul, respectiv Parchetul de pe lână Judecătoria Alba Iulia.

Tot astfel, Înalta Curte reține că în cauză nu este aplicabil nici textul art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., întrucât acesta are în vedere numai ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în pricina în care s-a ivit conflictul calitatea de pârât o deține Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.

Ca atare, art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. nu se aplică prin asemănare și parchetelor de pe lângă instanțe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Este de subliniat astfel că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., privind competența facultativă, sunt norme juridice de excepție, motiv pentru care sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie ori aplicate altor cazuri decât cele prevăzute expres de lege.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.