ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1810/2024

HOTĂRÂRE

15.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1810/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I Civilă la data de 02.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. (eliberată, prin pensionare, la data de 01.09.2022, din funcția de grefier la Judecătoria Aiud) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere al suspendării dreptului de a beneficia de o indemnizație egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute la eliberarea din funcție, prin pensionare, după o vechime continuă în justiție de 28 de ani;

- obligarea pârâților la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizație egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute, prevăzută de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004;

- actualizarea cuantumului privind indemnizația la eliberarea din funcție cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestei obligații, începând cu data de la care dreptul era datorat, respectiv data eliberării din funcție prin pensionare și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2712/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut că reclamanta A. a avut calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Aiud până la data de 01.09.2022, dată la care raporturile de muncă ale acesteia au încetat ca urmare a pensionării.

În continuare, evocând dispozițiile art. 127 C. proc. civ., prima instanță de conflict a arătat că articolul mai sus amintit este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Reținând, totodată, că circumscripția teritorială a instanței în cadrul căreia a fost încadrată reclamanta include județul Alba, aflat în raza teritorială a Curții de Apel Alba Iulia, (chemată în judecată în calitate de ordonator secundar de credite), față de prevederile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., atunci când într-o cauză calitatea de reclamant aparține unor grefieri din cadrul unei instanțe, iar acea cauză este înregistrată pe rolul instanței care funcționează în circumscripția teritorială în care își desfășoară activitatea personalul auxiliar, trebuie sesizată una din instanțele judecătorești de același grad cu instanța inițial aleasă și aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 aplicându-se în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Astfel, indiferent dacă revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel competența de soluționare a unor astfel de cauze, Tribunalul Alba a statuat că acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora.

Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 29 ianuarie 2024, sub același număr de dosar (x/2023).

Prin sentința civilă nr. 1724/2024 din 21 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. împotriva pârâților Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba, în favoarea Tribunalului Alba. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reținut că reclamanta are calitatea de grefier pensionar, litigiul de față fiind un conflict de muncă ce intră în competența materială a tribunalului în primă instanță, iar Tribunalul Alba este chemat în judecată în calitate de pârât.

În continuare, evocând dispozițiile art. 127 alin. (1)-(2

) C. proc. civ., cea de a doua instanță de conflict a arătat că rațiunea normei legale menționate rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei prin prisma calității părții. Totodată, a reținut că, din modul în care este redactat textul de lege, condițiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existența unei cauze în curs de soluționare pe rolul unei instanțe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier și să-și desfășoare activitatea profesională la instanța competentă să judece cauza.

De asemenea, a mai reținut că, față de prevederile art. 54 C. proc. civ. coroborat cu art. 42 alin. (1) pct. 13 din același Cod, care prevede drept caz de incompatibilitate a judecătorului situația în care "există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa", art. 127 C. proc. civ. instituie o prezumție legală de lipsă de aparență a imparțialității peste care nu se poate trece prin actul de voință al reclamantului; astfel, norma de competență este de ordine publică, de strictă interpretare și limitată aplicare (excepția de necompetență poate fi invocată și din oficiu de către instanță până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe), iar nu de ordine privată (cu precizarea faptului că doar alegerea instanței este facultativă).

Pe de altă parte, cea de-a doua instanță de conflict a mai reținut că alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. folosește imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) al aceluiași articol arată că "poate sesiza", de unde rezultă o obligație a reclamantului în prima ipoteză și o facultate a acestuia în cea de-a doua (putându-se prevala sau nu de acest beneficiu legal).

Totodată, a mai reținut că, fiind o normă de strictă interpretare, prescripțiile acesteia se aplică numai magistraților, grefierilor și asistenților judiciari, nu și altor categorii de personal din cadrul instanțelor și parchetelor, iar condiția care se cere a fi îndeplinită pentru a face textul de lege aplicabil este ca judecătorii, procurorii, grefierii și asistenții judiciari să-și desfășoare efectiv activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza în fond, în apel sau în recurs, legiuitorul având în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul.

Cum, în cauză, reclamanta a pierdut calitatea de grefier în activitate ca urmare a pensionării cu mai bine de un an anterior momentului la care a sesizat Tribunalul Alba, cea de a doua instanță de conflict a reținut că cerința normei precitate - aceea de a-și desfășura activitatea - nu este îndeplinită pentru a opera o prorogare de competență, considerent pentru care a admis excepția.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 19 august 2024, sub același număr de dosar (x/2023).

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Alba și Tribunalul Cluj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanta, grefier în cadrul Judecătoriei Aiud până la 01.09.2022, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Alba cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, solicitând plata unei indemnizații egale cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute, actualizată cu indicele de inflație stabilit de I.N.S. și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestei obligații începând cu data eliberării din funcție prin pensionare și până la data plății efective.

Prin urmare, reclamanta, grefier pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia.

Așadar, având în vedere că, în speță, reclamanta are domiciliul în județul Alba, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanței - 02.03.2023), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Alba.

Însă, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanta a activat în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Aiud până la data de 01.09.2022 când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, iar pârâții chemați în judecată sunt Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanta nu se afla în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., adică nu își desfășura activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Alba), în speță, este de analizat incidența art. 127 alin. (2) și (2)

C. proc. civ.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Prin urmare, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată (art. 127 alin. (2)

teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Alba, instanța competentă să judece litigiul potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

din C. proc. civ. reglementează o competență facultativă, de ordine privată, iar dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, înseamnă că, odată ce reclamanta a ales să introducă acțiunea la instanța competentă să judece litigiul (în speță, la Tribunalul Alba), această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, nemaiavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.