ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 967/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2189 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ce consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției salariaților și, având în vedere domiciliul reclamantei din mun. Cluj-Napoca, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Totodată, s-a arătat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanta nu mai este în activitate, fiind pensionară începând cu data de 01.09.2019 și nu a desfășurat activitate la Tribunalul Cluj sau la o instanță inferioară acesteia.

De asemenea, s-a reținut că nici prevederile art. 127 alin. (2

1

) din același cod nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul Cluj nu este pârât în cauză, iar Curtea de Apel Cluj nu are competența de a soluționa în fond cauza.

Prin sentința civilă nr. 421 din 19 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2

1

)

coroborat cu alin. (2) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârâtă a Curții de Apel Cluj și competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, care aparține Tribunalului Cluj.

Totodată, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut alegerea de competență odată cu introducerea cererii la Tribunalul Alba, astfel că această instanță de judecată nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Cluj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la eliberarea unei adeverințe care să conțină media venitului net, în vederea recalculării pensiei de serviciu, și plata diferențelor rezultate. Reclamanta are calitatea de grefier pensionar la data introducerii acțiunii.

Contrar celor reținute de Tribunalul Alba, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu sunt incidente în cauză la stabilirea competenței teritoriale, având în vedere că este îndeplinită situația premisă privind calitatea de parte a Curții de Apel Cluj, sens în care se vor aplica normele de competență speciale prevăzute la alin. (2) și (2

1

) al art. 127 C. proc. civ., ca o derogare de la normele de competență generală.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârâtă a Curții de Apel Cluj, care este o instanță superioară instanței competente să soluționeze cauza potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, precum și opțiunea reclamantei privind instanța sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamanta a formulat acțiunea împotriva Curții de Apel Cluj, instanță superioară celei căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competența să soluționeze cauza în primă instanță, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

În consecință, reclamanta avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva Curții de Apel Cluj, fie chiar la Tribunalul Cluj, aplicând regula generală, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reține faptul că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Alba, aflat în circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia, învecinată Curții de Apel Cluj, în circumscripția căreia se află Tribunalul Cluj, competent să soluționeze cauza potrivit normelor generale.

Potrivit dispozițiilor legale evocate, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanțele deopotrivă competente, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Alba, instanță competentă să soluționeze această cauză.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) și art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.