ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1344/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la 09.10.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la recalcularea compensației în bani a concediului de odihnă neefectuat la data pensionării, la plata compensației recalculate, actualizată cu rata inflației, la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 164/04.02.2025, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a hotărî astfel, instanța, în raport cu domiciliul reclamantei, în localitatea Alba Iulia și calitatea acesteia de la data formulării cererii introductive, fost magistrat, pensionar, a apreciat că stabilirea competenței se face potrivit dispozițiilor art. 269 Codul muncii și nu a celor înscrise în art. 127 alin. (1) sau (2

1

) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu are calitatea de judecător și nici instanța care ar fi competentă să soluționeze litigiul nu a fost atrasă în proces.

Prin sentința civilă nr. 1973/27.06.2025, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

Această instanță, observând calitatea părților litigante și domiciliul reclamantei, a apreciat că sunt deopotrivă competente să soluționeze litigiul Tribunalul Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., sau Tribunalul Alba, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) Codul muncii.

Având în vedere că reclamanta, prin înregistrarea cererii pe rolul Tribunalului Cluj, și-a exercitat dreptul de opțiune reglementat de art. 116 C. proc. civ., a reținut că revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a deținut funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Alba Iulia și este domiciliată în județul Alba, a învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă/asigurări sociale.

Relevantă pentru determinarea competenței teritoriale este participarea în proces, în calitate de pârâtă, a Curții de Apel Alba Iulia, împrejurare care atrage aplicarea art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., conform cărora:

"(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Norma procesuală analizată reglementează un caz de competență facultativă statornicind un drept de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanțe de judecată chiar la aceasta sau la o instanță inferioară acesteia - aplicând regula generală în materie de competență - sau dreptul de a sesiza o altă instanță competentă material, din raza unei curți de apel învecinate.

Valorificând dreptul conferit de dispozițiile evocate, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Cluj, constituit în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Alba Iulia, în a cărei rază teritorială se află Tribunalul Alba, căruia i-ar fi revenit competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 269 alin. (2) Codul muncii, în raport cu domiciliul autoarei cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, titulara demersului judiciar a determinat competența teritorială în soluționarea cererii, care nu mai poate fi reevaluată prin prisma reglementării de drept comun, cuprinsă în art. 269 alin. (1) și (2) Codul muncii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.