ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4698/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 29.06.2023, reclamantul A., cu domiciliul în loc. Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâta Comuna Mirăslău, a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea integrală, efectivă și punctuală a cererii sale din 10.03.2023.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că nu a primit un răspuns la cererea sa de comunicare a unor informații cu privire la două titluri de proprietate. În argumentare, reclamantul a invocat atât Legea nr. 544/2001, cât și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 8 din O.G. nr. 27/2002.

Prin întâmpinarea din 03.08.2023, pârâta a invocat, printre altele, excepția de necompetență materială a Tribunalului Alba, apreciind că este vorba despre un litigiu de fond funciar.

La termenul de judecată din 03.10.2023, instanța de judecată a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Alba și a reținut că această instanță este competentă să soluționeze cauza, prin raportare la disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

Prin sentința civilă nr. 450 din 06.10.2023 a Tribunalului Alba, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată .

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs reclamantul, care a fost admis prin Decizia nr. 135 din 26.02.2024 a Curții de Apel Alba Iulia .

Prin urmare, sentința a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și Insolvență .

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și Insolvență

Prin Sentința Administrativă nr. 356/CAF/2024 din data de 03 iulie 2024 Tribunalul Alba – secția a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal și Insolvență a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secția Mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei soluții a reținut Tribunalul Alba că demersul judiciar al reclamantului vizează obligarea pârâtei Comuna Mirăslău la soluționarea integrală și efectivă a cererii transmise instituției publice la data 10.03.2023.

În consecință, raportat la petitul acțiunii, instanța a constatat că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ și, prin urmare, în considerarea calității de persoană fizică a reclamantului, a reținut că instanța competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul acestuia, respectiv Tribunalul Cluj.

Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 2223/2024 din data de 20 septembrie 2024 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, declinând competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Mirăslău, înregistrată sub nr. de dosar x/2023 în favoarea Tribunalului Alba.

În pronunțarea acestei soluții Tribunalul Cluj a reținut în esență că, urmare a Deciziei de casare cu trimitere nr. 135 din 26.02.2024 a Curții de Apel Alba Iulia, instanța de fond, în rejudecare, reevaluând obiectul cauzei, a reținut că acesta se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în raport de care a invocat excepția de necompetență teritorială.

În speță, s-a apreciat că problema de drept ce se impune a fi analizată este dacă, în al doilea ciclu procesual, după casarea cauzei cu trimitere, prima instanță mai poate proceda la verificarea competenței sale. În această privință, se poate observa că necompetența teritorială de ordine publică nu a fost invocată nici în fața instanței de fond din primul ciclu procesual, nici ca motiv de recurs. Mai mult decât atât, în dispozitivul deciziei civile nr. 135 din 26.02.2024 a Curții de Apel Alba Iulia a fost indicată expres instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, respectiv Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și Insolvență.

Deși, în aparență, soluția casării cu trimitere presupune reluarea litigiului în integralitatea sa, Tribunalul Cluj a apreciat că, din punct de vedere procedural, instanța nu mai poate pune în discuție aspecte legate de competența sa, în cel de-al doilea ciclu procesual, limita prevăzută de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind depășită, chiar dacă incidența unei norme legale de stabilire a competenței ar rezulta din reevaluarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată

Având în vedere că, în prezenta cauză, instanța de recurs nu a fost sesizată cu motivul prevăzut de art. 488 alin. alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei nu mai poate fi pusă în discuție de către instanța de fond, în al doilea ciclu procesual.

Pentru aceste motive, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba., însă, în temeiul art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și, conform prevederilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în litigiul pendinte, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența teritorială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță, în rejudecare după casare cu trimitere.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 29.06.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Comuna Miraslău la soluționarea integrală, efectivă și punctuală, potrivit cerințelor și nevoilor punctelor cererii din 10.03.2023, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 450/CAF/2023 pronunțată la data de 06.10.2023 Tribunalul Alba a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta COMUNA MIRASLĂU PRIN PRIMAR, pentru comunicare informații de interes public - Legea nr. 544/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 135/26.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2023, instanța de control judiciar a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

În pronunțarea acestei soluții, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că problema juridică dedusă analizei instanței de control judiciar, astfel cum poate fi extrasă din ansamblul criticilor formulate în cererea de recurs, constă în verificarea legalității modalității de aplicare în concret a prevederilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și republicată, art. 2 din Legea nr. 544/2001 și art. 8 din O.G. nr. 27/2002, de către instanța de fond.

Totodată, a mai reținut curtea că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta COMUNA MIRASLĂU a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea integrală, efectivă și punctuală, potrivit cerințelor și nevoilor punctelor cererii din 10.03.2023, cu cheltuieli de judecată, învederând, în esență, că nu a primit răspuns la cerere deși Legea nr. 544/2001 o obliga să-i răspundă în 30 de zile și invocând în drept, art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și republicată și art. 8 din O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Analizând motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, prin raportare la cele reținute de instanța de fond, respectiv Tribunalul Alba, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond, în primul rând, nu a lămurit care este obiectul litigiului dedus judecății din perspectiva motivelor invocate de reclamant în contextul în care acesta a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea integrală, efectivă și punctuală, potrivit cerințelor și nevoilor punctelor cererii din 10.03.2023, invocând atât Legea nr. 544/2001 cât și O.G. nr. 27/2002 și Legea nr. 554/2004, ceea ce impunea cu necesitate solicitarea de lămuriri suplimentare cu privire la situația de fapt și motivarea în drept invocate, lămuriri necesare pentru explicarea și lămurirea obiectului procesului, respectiv dacă solicitarea din cererea de chemare în judecată era întemeiată atât/numai pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 (din perspectiva art. 22 alin. (1) din aceasta) sens în care se impunea indicarea în concret a informațiilor de interes public solicitate și cu privire la care acesta se consideră vătămat în drepturile sale prevăzute în Legea 544/2001 cât și/numai pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002 (din perspectiva art. 8 din O.G. nr. 27/2002) și pe cele ale Legii nr. 554/2004, în contextul în care, în cererea de chemare în judecată, se invocă faptul că reclamantul nu a primit răspuns la cererea sa, respectiv că pârâta nu i-a soluționat cererea și nu i-a comunicat vreun răspuns.

Astfel, Curtea a reținut că, instanța de fond nu a analizat incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și republicată și art. 8 din O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, deși reclamantul și-a întemeiat cererea și pe aceste dispoziții legale, și nu a analizat nici incidența dispozițiilor Legii nr. 544//2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, invocată întocmai de reclamant, și raportul acestora cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 și O.G. nr. 27/2002, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată precum și a cauzei (motivelor de fapt și de drept) cererii reclamantului, respectiv a dreptului și vătămării concrete pretinse de reclamant.

Astfel, a reținut instanța de control judiciar că, în ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță, ca instanță de fond, trebuia în mod prioritar să dea eficiență dispozițiilor legale prevăzute la art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. și să procedeze la lămurirea situației de fapt și a motivării în drept invocată de reclamant, lămuriri necesare pentru explicarea și lămurirea obiectului procesului, prin solicitarea prezentării de explicații reclamantului și a punerii acestora în discuția părților, după care să analizeze diferendul litigios dedus judecății astfel explicat și lămurit.

Constatând că instanța de fond nu a procedat la un examen efectiv al fondului cauzei din perspectiva obiectului și cauzei (motivele de fapt și de drept) cererii de chemare în judecată ce se impuneau a fi lămurite, nefiind identificat și stabilit de către aceasta în mod lămuritor și integral diferendul litigios dedus judecății, curtea de apel a reținut că această împrejurare echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a dispus casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, adică la Tribunalul Alba – secția a II-a Civilă, de Contencios Adminstrativ, Fiscal și de Insolvență.

Urmare a acestei decizii de casare, în rejudecare, ținând cont deopotrivă și de dispozițiile art. 501 C. proc. civ., la primul termen de judecată fixat în cauză Tribunalul Alba a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a lămuri obiectul cererii, în sensul de a preciza dacă înțelege să se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar obiect al cerererii este refuzul soluționării cererii formulate în data de 10.03.2023, sau solicită comunicarea unor informații de interes public în baza Legii nr. 544/2001, în acest caz urmând să precizeze în concret informațiile de interes public solicitate a fi communicate de către pârâta comuna Mirăslău.

Conformându-se dispozițiilor instanței, la data de 25 iunie 2024 reclamantul A. a depus la dosar Precizare la acțiune, în cadrul căreia arată că obiect al cererii sale " este refuzul soluționării cererii formulate la data de 10.03.2023, în condițiile Legii nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) și (2)."

În drept, a invocat art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Or, raportat la această precizare făcută de reclamant, urmare a dispozițiilor exprese și obligatorii date de instanța de control judiciar, în mod corect Tribunalul Alba, la primul termen de judecată, după lămurirea obiectului judecății, a procedat la verificarea competenței sale, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. proc. civ.

Cum, în primul ciclu procesual instanța a judecat și soluționat litigiul prin raportare la dispozițiile Legii nr. 544/2001, calificând cererea formulată de reclamant ca fiind " cerere pentru comunicare informații de interes public", iar în cel de-al doilea ciclu procesual, în rejudecare, urmare a lămuririi obiectului procesului dispusă prin decizia de casare, aceeași instanță a fost învestită cu un refuz de soluționare a unei cereri, în sensul reglementat de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, deși procesul se afla în cel de-al doilea ciclu procesual, iar necompetența nu a fost invocată ca motiv de recurs, în condițiile în care instanța de control judiciar a casat hotărârea inițială tocmai pentru a se lămuri obiectul procesului, în rejudecare, față de precizarea la acțiune făcută de reclamant, în condițiile în care cadrul normativ a fost modificat, instanța de fond poate proceda la verificarea competenței sale, astfel cum impun dispozițiile art. 131 C. proc. civ.

Or, verificându-se actele și lucrările dosarului din cel de-al doilea ciclu procesual, se constată că în cauză, având în vedere lipsa părților de la primul termen de judecată și îndrumările obligatorii ale deciziei de casare, a existat situația excepțională reglementată de art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., ce prevede că " 2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

Prin urmare, verificarea competenței de către Tribunalul Alba – secția a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, în rejudecare, la cel de-al II-lea termen de judecată, după recalificarea cererii, în urma precizării în mod clar de căre reclamant a obiectului cererii sale și a temeiului de drept invocat, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ.

În condițiile în care, în primul ciclu procesual instanța a soluționat litigiul prin raportare la dispozițiile Legii nr. 544/2001, iar în cel de-al doilea ciclu procesual, urmare a precizării de către reclamant a obiectului cererii sale, instanța a fost învestită cu un litigiu de contencios administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004, fiind vorba, așadar, de un alt cadrul normativ decât cel inițial, aceasta era în drept să-și verifice din nou competența, cum în mod corect a si procedat.

Astfel, raportat la petitul acțiunii, ce vizează obligarea pârâtei Comuna Mirăslău la soluționarea integrală și efectivă a cererii transmise instituției publice la data 10.03.2023 și la temeiul de drept invocat expres de reclamant în Precizarea la acțiune (dosar dosarul Tribunalului Alba nr. 2812/107/2023*, în rejudecare), respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, ce prevăd că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Așa fiind, instanța constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care are calitatea de reclamant o persoană fizică, aceasta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Cum domiciliul reclamantului A. este situat în Câmpia Turzii, jud. Cluj, Înalta Curte, în regulator de competență, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența teritorială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Miraslău, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Miraslău în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.