ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 632/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Blaj la 27 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., obligarea acestora la plata daunelor morale pentru suferința fizică și psihică cauzată prin efectuarea operațiunilor de carte funciară defectuoase în CF vechi x Veza, top. x, 21 și să prezinte instanței întreaga carte funciară anterior menționată.

Prin sentința civilă nr. 19/2019 din 17 ianuarie 2019, Judecătoria Blaj a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Prin sentința nr. 488 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D..

Prin decizia nr. 962 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 488 din 3 aprilie 2019 a Tribunalului Alba, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, reclamanta A. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că intimații B., D. și C. au procedat în mod greșit la înscrierea în CF x a imobilului aparținând familiei sale, în lipsa unei solicitări exprese din partea sa sau a soțului său, deși, potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, înscrierea în cartea funciară se efectuează numai la cererea părții interesate.

A afirmat recurenta că înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale principale și accesorii, a construcțiilor, a drepturilor personale și a raporturilor juridice în legătură cu imobilul în cauză nu se putea realiza printr-un act unilateral de voință al biroului de carte funciară, ci prin manifestarea de voință a titularului dreptului tabular, pe baza unei cereri și a unor înscrisuri doveditoare.

A susținut că, deși titularii A. și E. nu s-au adresat Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Blaj cu o cerere de intabulare, intimații B., D. și C. au admis cererea formulată de numitul F., înregistrată sub nr. x/04.04.2007 la BCPI Blaj, care nu era parte în niciun dosar și nu figura în vreun document care a stat la baza intabulării. A menționat că înscrierea în cartea funciară nu i-a fost comunicată motiv pentru care a fost lipsită de dreptul de a contesta înscrierea, fiind încălcate dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.

Recurenta a arătat că, potrivit actelor normative emise în baza Legii nr. 7/1996, respectiv a ordinelor ANCPI, registratorul de carte funciară trebuie să verifice dacă actul prezentat pentru înscriere îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de lege și dacă nu există impedimente la înscriere.

Or, în speță, registratorul de carte funciară nu a observat că, potrivit aspectelor reținute în decizia civilă nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, linia de graniță a fost înlăturată, iar suprafața de teren reală menționată din raportul de expertiză și completarea I și II este mult mai mare față de suprafață din CF x Veza.

Recurenta a susținut că intimații erau obligați să sesizeze acest aspect și să verifice stadiul de soluționare a dosarului civil nr. x/2006 al Judecătoriei Blaj la momentul depunerii cererii de intabulare de către numitul F., mai ales că litigiul care a făcut obiectul acestui dosar era notat în CF x Veza la foaia B14. A menționat că, în urma soluționării acestui dosar, prin sentința civilă nr. 256/2007, recurenta a solicitat OCPI Blaj, înscrierea în cartea funciară, fiind emisă încheierea nr. 186/31.01.2007, care însă nu a fost notată în cartea funciară.

A afirmat că sunt contradictorii considerentele instanței de apel prin care s-a reținut, pe de o parte, că cererea de intabulare în baza hotărârilor menționate, efectuată de numitul F., nu conferă valențe ilicite operațiunilor efectuate în CF x Veza, pe motiv că întabularea loturilor s-a făcut pe numele recurentei, a soțului său, E. și a numiților G. și H., iar pe de altă parte și-a însușit susținerile recurentei în sensul refuzului intimaților de a elibera un extras de carte funciară și faptul că nu a fost depusă documentația necesară intabulării imobilului pentru a se putea elibera un extras de carte funciară.

Recurenta a apreciat că aceste constatări ale instanței de apel sunt contradictorii, întrucât, dacă figura intabulată în cartea funciară (în urma demersurilor numitului F.), atunci putea, potrivit legii, să obțină un extras de carte funciară pe numele său, din CF x, de la BCPI Blaj.

A susținut că pârâții au încălcat dispozițiile Legii nr. 7/1996, întrucât au efectuat înscrieri în CF x Veza fără ca recurenta să fie încunoștințată și fără ca aceasta să poată contesta înscrierile, limitându-i recurentei dreptul de a folosi suprafața de teren cumpărată pentru care achită impozit.

A menționat că nu poate să facă dovada demersurilor efectuate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, întrucât această instituție nu a răspuns solicitărilor sale.

Motivele de recurs nu au fost întemeiate în drept.

Prin decizia nr. 176 din 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 962 din 8 septembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, urmare a recalificării căii de atac exercitate, din apel în recurs.

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 25 iunie 2021, sub nr. x/2018/a1, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 30 iunie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 10 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul, stabilindu-se termen pentru soluționarea acestuia la 24 martie 2022, apreciindu-se că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

Recurenții și-au întemeiat criticile aduse deciziei recurate pe prevederile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri în recurs se poate dispune când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, dar și pe prevederile punctului 8 ale aceluiași articol care reglementează un alt caz de casare, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

8.1. În dezvoltarea motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a susținut că motivarea instanței de apel este contradictorie deoarece pe de o parte instanța ar reține faptul că cererea de întabulare depusă de F. nu conferă valențe ilicite operațiunilor efectuate în CF x Veza deoarece întabularea loturilor s-a făcut pe numele A. și E., respectiv G. și H., însă confirmă legalitatea refuzului pârâților de a elibera un extras de carte funciară, deși în situația în care imobilul era întabulat pe numele său în cartea funciară, legea îi permitea eliberarea unui extras de carte funciară de către BCPI Blaj cu privire la CF x Veza.

Verificând considerentele instanței de apel se constată că, într-adevăr aceasta a reținut că împrejurarea că cererea de întabulare în baza hotărârilor menționate a fost efectuată de numitul F., nu conferă valențe ilicite operațiunilor efectuate în cf x Veza, având în vedere că au fost respectate prevederile hotărârilor judecătorești menționate mai sus, iar întabularea loturilor s-a efectuat pe numele proprietarilor A. și E., respectiv G. și H. .

Pe de altă parte, din considerentele instanței de fond rezultă că s-a apreciat că refuzul pârâților de a elibera un extras al cărții funciare mai sus menționate, invocat de reclamantă, nu a fost dovedit de către reclamantă, după cum nu a fost dovedit nici faptul că a fost depusă documentația necesară întabulării imobilului înscris în TP nr. x/23.05.1996, pentru a se putea solicita eliberarea unui extras al cărții funciare privind acest imobil.

Înalta Curte reține că, pe de o parte, se critică în calea de atac a recursului motivarea primei instanțe și nu a deciziei atacate, pronunțată de către instanța de apel, ce face obiectul prezentului control judiciar.

Pe de altă parte, în măsura în care instanța de apel a validat considerentele hotărârii primei instanțe, apreciind că nu pot fi primite criticile apelantei, neexistând o faptă ilicită a intimaților, în accepțiunea art. 1349 C. civ., pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acestora, aspect constatat în mod judicios de către instanța de fond, nu se poate aprecia că cele două chestiuni asupra cărora s-a statuat ar fi contradictorii.

Astfel, chiar dacă urmare a întabulării imobilul figura pe numele reclamatei în cartea funciară și legea îi permitea eliberarea unui extras de carte funciară de către BCPI Blaj cu privire la CF x Veza, instanțele anterioare au stabilit în urma administrării probatoriilor și a stabilirii situației de fapt că nu s-a dovedit refuzul pârâților de a elibera un extras al cărții funciare mai sus menționate.

Trebuie menționat că asupra statuărilor instanței cu privire la reținerea situației de fapt și modul de interpretare a probatoriilor administrate (ce vizează critici de netemeinicie ale hotărârilor) nu se mai poate exercita cenzura în calea de atac a recursului, care este limitat doar la motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În aceste condiții, susținerile instanței de apel menționate anterior nu sunt de natură a se contrazice, ele susținând soluția instanței, argumentarea fiind logică, coerentă și în acord cu normele legale incidente.

În contextul arătat, faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția instanței, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., decizia recurată fiind redactată în concordanță cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și dezlegarea dată de instanța de apel problemelor de drept deduse judecății fiind pe deplin și coerent reținută în considerente ce nu se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv .

Ca atare, față de toate argumentele expuse anterior, se constată că instanța de apel a motivat în mod corespunzător hotărârea atacată, iar susținerile recurentei nu sunt fondate, astfel încât Înalta Curte va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

8.2. În ceea ce privește critica fondată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se constată că recurenta a invocat la modul general încălcarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și a Ordinelor ANCPI, fără a indica în concret temeiul de drept pretins a fi neaplicat sau interpretat greșit de către instanța de apel.

Cu titlu prealabil se constată că acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. a fost respinsă prin sentința civilă nr. 488/2019 a Tribunalului Alba, reținându-se ca situație de fapt că la data de 4 ianuarie 2001 a fost întabulat în CF x Veza, dreptul de proprietate al reclamantei A. și al soțului acesteia E. asupra imobilului cu nr. top nou x, casă și curte intravilan, cu titlu de sistare indiviziune, inițial cumpărare și construire, conform deciziei civile nr. 543/A/2000 a Tribunalului Alba.

Ulterior, la data de 23 august 2004, ca urmare a schimbării în tot a deciziei civile nr. 543/A/2000 a Tribunalului Alba, prin decizia civilă nr. 687/A/2003 a Tribunalului Alba și decizia civilă nr. 2608/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, după admiterea unei cereri de revizuire, a fost restabilită situația anterioară de carte funciară existentă anterior datei de 4 ianuarie 2001, imobilul cu nr. top x revenind proprietarului de sub B8, I., cu titlu de moștenire.

La data de 4 aprilie 2007 a fost întabulat în aceeași carte funciară, dreptul de proprietate al reclamantei și al soțului acesteia, asupra imobilului cu nr. top nou x, curte și grădină în suprafață de cf de 1092 mp și reală de 1401 mp, în baza deciziei civile nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia și a deciziei nr. 1985/R/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, conform raportului de expertiză topografică întocmit de J., K. și L. - varianta IV și completare I și II.

Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei în sensul că pârâții i-au cauzat un prejudiciu prin faptul că au operat în CF x Veza dispozițiile hotărârilor succesive pronunțate de instanțele judecătorești cu privire la imobilul înscris în această carte funciară au fost considerate nefondate, câtă vreme a fost respectată cronologia acestora, iar înscrierile reflectă dispozitivul. S-a mai apreciat că refuzul pârâților de a elibera un extras al cărții funciare mai sus menționate, invocat de reclamantă, nu a fost dovedit de către reclamantă, după cum nu a fost dovedit nici faptul că a fost depusă documentația necesară întabulării imobilului înscris în TP nr. x/23.05.1996, pentru a se putea solicita eliberarea unui extras al cărții funciare privind acest imobil.

Așa fiind, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 din C. civ., deoarece fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu nu există, motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Analizând apelul declarat de reclamantă, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că este nefondat, constatând, în esență, că în mod corect Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece nu poate fi reținută existența vreunei fapte ilicite a intimaților cu ocazia efectuării operațiunilor de carte funciară în cf x Veza, în baza deciziei civile nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia și a deciziei nr. 1985/R/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a dispus dezmembrarea imobilului în două parcele, conform raportului de expertiză topografică întocmit de J., K. și L. - varianta IV și completare I și II.

Recurenta a reluat în prezenta cale de atac motivele de apel formulate împotriva sentinței instanței de fond, fără a aduce critici specifice deciziei pronunțate de instanța de apel, această din urmă hotărâre făcând obiectul controlului judiciar.

Astfel, susține că deși înscrierea în cartea funciară se realizează prin actul de voință al titularului dreptului tabular, în baza unei cereri și a unor înscrisuri doveditoare, iar, în speță, titularii A. și E. nu s-au adresat BCPI Blaj cu o cerere de intabulare, în mod greșit s-a dat eficiență cererii înregistrate sub nr. x/04.04.2007 la BCPI Blaj, formulată de F., care nu era parte în niciun dosar, că înscrierea nu a fost comunicată M., că registratorul de carte funciară trebuia să constate existența impedimentelor la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, în sensul că, în decizia civilă nr. 234/2006, linia de graniță este înlăturată și suprafața de teren reală din raportul de expertiză și completarea I și II este mult mai mare decât suprafață din CF x Veza, că ar fi trebuit să verifice stadiul de soluționare a dosarului civil nr. x/2006 în momentul depunerii cererii de întabulare de către F., acest dosar fiind notat în CF x Veza la foaia B14, dar și încheierea nr. 186/31.01.2007 și că nu a notat această încheiere în cartea funciară și nu a comunicat vreun răspuns la această încheiere.

Acestor critici le-a răspuns în mod punctual instanța de apel, arătând că împrejurarea că în CF x Veza era notat procesul intentat de apelantă sub nr. x/2006, împotriva Comisiei locale de fond funciar Blaj și Comisiei Județene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu era de natură să împiedice efectuarea operațiunilor de dezmembrare, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Lipsa de eficiență a acestei notări este confirmată și de faptul că, prin sentința civilă nr. 256/2007 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin decizia civilă nr. 529/2007 a Tribunalului Alba, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 687/A/2003 a Tribunalului Alba și la decizia civilă nr. 2608/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, iar contestația reclamantei a fost respinsă pentru incidența autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește restabilirea situației de carte funciară în anul 2004, s-a constatat că, urmare a admiterii unei cereri de revizuire și schimbării în tot a deciziei civile nr. 543/A/2000 a Tribunalului Alba, prin decizia civilă nr. 687/A/2003 a Tribunalului Alba și decizia civilă nr. 2608/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost restabilită situația de carte funciară existentă anterior datei de 4 ianuarie 2001, iar imobilul cu nr. top x a revenit proprietarului de sub B8, I., cu titlu de moștenire.

Nu în ultimul rând, sub aspectul faptei ilicite, a fost avut în vedere și faptul că plângerea penală formulată împotriva pârâților B. și C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu vizând aceleași operațiuni de carte funciară, a fost clasată prin ordonanța din data de 24.03.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Blaj, definitivă prin încheierea penală nr. 22/15.07.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Blaj, reținându-se că fapta de abuz în serviciu nu există, fiind constatată prezumtia de legalitate întabulării deciziei civile nr. 324/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2012 (prin care apelanta a atacat cu plângere soluția BCPI Blaj de respingere a cererii de întabulare pe numele său a parcelelor 20/1 și 21/1) s-a statuat cu putere de lucru judecat că întabularea deciziei civile nr. 324/2006 a Curții de Apel Alba Iulia a fost efectuată în mod legal de către BCPI Blaj.

Acestor considerente recurenta nu aduce critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ci reiterează aspecte de fapt în sensul că nu a formulat cerere de întabulare, că s-a dat eficiență cererii unei alte persoane, că nu s-a avut în vedere notarea unui litigiu în Cartea funciară, că nu i s-a comunicat încheierea de Carte funciară, că nu s-a verificat linia de graniță din decizia civilă nr. 234/2006 și raportul de expertiză completare I și II, că nu i s-a acordat suport pentru a înțelege situația sa de carte funciară, etc.

Instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt care deja a fost constatată, deoarece modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.

O reinterpretare a probatoriilor administrate în cauză nu mai este posibilă în calea de atac a recursului, așa cum s-a arătat anterior, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai poate reanaliza înscrisurile depuse la dosar, așa cum solicită recurenta, pentru a schimba datele referitoare la situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către instanțele anterioare.

De asemenea, în conținutul hotărârii atacate nu s-a reținut că ar fi fost aplicate greșit dispozițiile art. 28 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, (art. 46 alin. (5) în forma invocată de recurentă) potrivit cărora înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu și nici ale art. 31 alin. (1) din același act normativ (art. 50 invocat în cererea de recurs), conform căruia încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

În speță, recurenta nu a criticat decizia Curții de Apel din perspectiva nemotivării dezlegării date acestor susțineri, iar aceste aspecte nu pot forma în mod direct obiect al recursului, câtă vreme în această cale extraordinară de atac nu se poate invoca schimbarea situației de fapt reținute de instanțele de fond.

Având în vedere situația de fapt stabilită de către instanța de apel și care nu mai poate face obiectul criticilor în calea de atac a recursului (ce poate viza doar motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că în mod just a apreciat Curtea de Apel că, nefiind dovedită fapta ilicită prejudiciabilă, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt impuse în mod cumulativ de dispozițiile art. 1349 C. civ.

În atare condiții, reținându-se natura licită a faptelor pârâților, nu mai este cazul a se analiza îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția, fiind cert, raportat la cele arătate mai sus și consemnate în considerentele hotărârii atacate, că instanța a aplicat și interpretat în mod corect textele legale incidente în cauză.

Față de aceste împrejurări, nefiind fondat nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, potrivit art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei nr. 962 din 8 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 962 din 8 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2022.