ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 850/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03 mai 2006 sub nr. x/2006, reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., Comisia Locală de Fond Funciar Iași, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, Primăria municipiul Iași, Instituția Prefectului Iași, Inspectoratul de Stat în Construcții Iași, Universitatea Ioan Cuza Iași a solicitat constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare sub semnătura privata încheiat la data de 01 septembrie 1969.

Prin sentința civilă nr. 3425 din 14 martie 2008, Judecătoria Iași a respins excepțiile tardivității, a interesului legitim și autorității de lucru judecat și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 111 din C. proc. civ., reclamanta, în calitate de succesoare a defunctului G. decedat la 1 martie 1977, potrivit certificatului de moștenitor nr. x/1977, a solicitat să se constate nulitatea actului sub semnătură privată intitulat "H." (act vânzare-cumpărare) încheiat la 1 septembrie 1969.

De asemenea, din concluziile expertizei grafice și răspunsul la obiecțiuni a reținut că semnătura de pe actul sub semnătură privată, intitulat "H." nu aparține autorului reclamantei și că nu există modificare cu privire la suprafața de teren cuprinsă în act.

Or, reclamanta nu-și poate valorifica dreptul său de proprietate în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității, în condițiile în care are la îndemână o acțiune în realizare prin compararea titlurilor existente.

Cu privire la excepția tardivității, instanța a reținut că nu poate fi primită, întrucât nulitatea absolută este imprescriptibilă.

În privința excepția lipsei interesului legitim, instanța a constatat că acesta nu are incidență în cauză, reclamanta dovedindu-și interesul legitim și actual iar excepția autorității de lucru judecat nu are incidență în cauză întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art. 1201 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 8505 din 08 iulie 2008, Judecătoria Iași a respins cererea privind îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței civile 3425/2008 a Judecătoriei Iași reținându-se că cererea reclamantei nu poate fi analizată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., aceasta având la îndemână calea de atac a apelului împotriva sentinței menționate.

Prin decizia civilă nr. 553 din 12 iunie 2009, Tribunalul Iași a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei, invocată de reclamantă, a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3425 din 14 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Iași; a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 8505 din 08 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Iași.

În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, în condițiile în care reclamanta nu a precizat valoarea imobilului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 112 alin. (3) C. proc. civ., în calea de atac nu poate preciza o valoare a imobilului care ar atrage competența unei alte instanțe în soluționarea pe fond.

Cu privire la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3425 din 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, tribunalul a reținut că deși reclamanta a arătat că nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare, la termenul din 19 februarie 2008, reclamanta a formulat cerere de convertire a acțiunii în constatare în acțiune în realizarea dreptului, solicitând în același timp: constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. x/1995, a Ordinului Prefectului nr. 35/1995, obligarea primarului și prefectului de a cere anularea titlului de proprietate și a ordinului, emiterea unei noi dispoziții și a unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantei și revendicarea suprafeței de teren în litigiu.

Or, această cerere a reclamantei reprezintă o modificare a acțiunii formulată cu încălcarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 132 C. proc. civ., iar pârâții nu au fost de acord cu modificarea acțiunii reclamantei, astfel încât, în mod corect, instanța de fond nu a luat act de modificare, pronunțându-se doar asupra cererii privind constatarea nulității actului.

Pe fond, acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost corect respinsă de instanța de fond având în vedere că, deși înscrisul nu a fost semnat de către vânzătorul I., lipsind consimțământul unuia dintre vânzătorii imobilului, actul nu este lovit de nulitate absolută așa cum susține reclamanta, atâta timp cât nu se constată că ambii vânzători nu și-au exprimat consimțământul la perfectarea actului.

Cum prin acțiunea formulată, reclamanta a invocat doar lipsa consimțământului lui I., actul este valabil în ceea ce-l privește pe J., aflându-ne fie în situația vânzării bunului indiviz doar de unul dintre coproprietari, fie în situația vânzării bunului altuia și nici una din aceste situații nu atrage nulitatea absolută a convenției.

Cu privire la apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8505 din 08 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Iași, tribunalul a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauză instanța nu a omis să se pronunțe asupra unei cereri formulate, așa cum susține apelanta, prin respingerea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii formulate pe fond, nefiind necesar ca în cuprinsul dispozitivului să se precizeze obiectul acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 837 din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Iași a respins cererea de îndreptare, lămurire și completare a încheierii de ședință din 01 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2006 de Tribunalul Iași, formulată de reclamanta A..

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că aspectele relevate nu constituie erori materiale în sensul dispozițiilor legale, fiind vorba de consemnări ale grefierului cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc în ședința din 01 iunie 2009, iar eventualele greșeli de consemnare nu este de natură a afecta conținutul acestor dezbateri, care nu pot justifica admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate.

Împotriva deciziilor civile nr. 553 din 12 iunie 2009 și nr. 837 din 30 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași în dosar civil nr. x/2006, a declarat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași.

Prin încheierea nr. 3057 din 31 martie 2011, pronunțată de ICCJ, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. x/2010 s-a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Iași la Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin decizia civilă nr. 488 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursurile declarate de către reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 553/2009 și 837/2009, pronunțate de Tribunalul Iași în dosar civil nr. x/2006 care au fost casate, s-au admis apelurile declarate de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3425/2008 și 8505/2008 pronunțate de Judecătoria Iași în dosar civil nr. x/2006 care au fost desființate, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare Judecătoriei Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 7068 din 21 decembrie 2017, Judecătoria Sibiu a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții C. și D.; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâții C. și D.; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. și F.; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la formularea cererii privind constatarea nulității absolute a autorizației de construcție si dărâmarea ei invocată de Instituția Prefectului Iași; a respins solicitarea pârâților C. și D. de intervenire a prescripției achizitive cu privire la imobilul în litigiu; a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantă cu privire la capetele de cerere având ca obiect plata despăgubirilor materiale si morale; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și a respins acțiunea reclamantei A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Stat în Construcții, invocată de acesta și a respins acțiunea reclamantei A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., Comisia Locală de Fond Funciar Iași, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, Instituția Prefectului Iași, Primăria Municipiului Iași prin Primar; a anulat, în parte, înscrisul sub semnătură privată intitulat "H.", încheiat în 1969 pentru suprafața de teren ce excede suprafeței de teren de 1.000 mp, identificată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.07.1972 și pe cale de consecință: a anulat Ordinul Prefectului Iași nr. 835/1995 și titlul de proprietate nr. x/1995, a anulat, în parte, contractul de donație, autentificat sub nr. x din 15 decembrie 1999 de către notar public K., încheiat între pârâții C. și D. și F. și încheierea de rectificare nr. 1946 din 23 martie 2000, având ca imobilul în suprafață de 700 mp, înscris în CF vechi x Iași, nr. cad. x, 2424/5, 2424/7; a anulat, în parte, contractul de donație autentificat sub nr. x/15.12.1999 de către notar public K., încheiat între pârâții C. și D. și E. și încheierea de rectificare nr. 1947 din 23 martie 2000 în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 700 mp, înscris în CF vechi x Iași, nr. cad. 2424/3, 2424/6, 2424/8; a obligat pârâții să lase în deplină proprietate reclamantei imobilul teren în suprafață de 1500 mp situat în Iași, județul Iași, identificat astfel: suprafața de 169 mp nr. cad 4252/1, suprafața de 366,83 mp nr. cad. 4253/1, suprafața de 233 mp înscrisă în CF x (CF vechi x) - parcela cu nr. topografic x (4252/2, nr. cad 2424/2), suprafața de 233 mp-parcela înscrisă în CF x (CF vechi x) cu nr. topografic x (4252/3, nr cad 2424/3), precum și suprafața de 249,50 mp din suprafața de 384,6 mp din parcela înscrisă în CF x (CF vechi x) cu nr. topografic x (4253/2, 2424/5) măsurată în continuarea suprafeței de 233 mp cu nr. topografic x (4252/2, nr. cad 2424/2, și suprafața de 249,50 mp din suprafața de 384,6 mp din parcela înscrisă în CF x (CF vechi x) cu nr. topografic x (4253/3, nr. cad. x) măsurată în continuarea suprafeței de 233 mp cu nr. topografic x (4252/3, nr. cad 2424/3), pe aliniamentul și limitele din expertiza efectuată de expert L. care face parte integrantă din sentință; a autorizat reclamanta să se adreseze Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară conform sentinței în vederea înscrierii dreptului său de proprietate; a respins restul pretențiilor; a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenientul B..

Prin decizia civilă nr. 1123/2018 din 23 noiembrie 2018, Tribunalul Sibiu a respins apelurile declarate de reclamanta A. și pârâții C. și D. și F. împotriva sentinței civile nr. 7068 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr. x/2006, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Petenta A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată C3 recurs, învestit cu soluționarea recursului declarat în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2006 al Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Prin încheierea nr. 70/2019 din 02 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins cererea de recuzare a domnilor judecători: M., N. și O., formulată de reclamanta A..

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că soluționarea unor cereri în cursul procesului, cum ar fi cererea de sesizare a Curții Constituționale, cereri de amânare, repuneri pe rol a cauzei sau amânare din oficiu a judecății nu au o astfel de semnificație, și nici simpla soluționare a unei plângeri penale, formulate împotriva experților ce au întocmit lucrări în cauză, nu poate avea semnificația unei antepronunțări cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în recurs, cale de atac în cadrul căreia se analizează legalitatea hotărârii atacate.

Prin cererea înregistrată rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2006*/a2.1, petenții A. și B. au solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, datorate pentru soluționarea cererii de recuzare în dosarul nr. x/2006.

La data de 14 octombrie 2019, petenții A. și B. au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin încheierea din 23 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2006.1, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, apreciind că, în cauză, nu sunt întrunite prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) și 3 din același act normativ, întrucât modul de interpretare a dispozițiilor legale criticate nu depinde soluționarea crererii de reexaminare.

Prin încheierea nr. 84/2019 din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2006.1 a respins cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petenții A. și B., în legătură cu taxa judiciară de timbru stabilită în dosarul x/2006

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în mod corect instanța investită cu soluționarea cererii de recuzare, a stabilit taxa judiciară de timbru în sumă de 4 RON, aplicând prevederile Legii nr. 146/1997, și nu pe cele ale O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2006.1, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, au declarat recurs reclamanta A. și de intervenientul B..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 31 octombrie 2019 și a fost repartizat completului nr. 10, acordându-se termen la 11 decembrie 2019.

Prin încheierea din 11 decembrie 2019, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că deși legal citate, nicio parte nu a răspuns la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte a dispus suspendarea recursului exercitat de reclamanta A. și de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2006.1.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției de perimare a cererii, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".

Conform art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare."

În cauză, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A. și de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2006.1, pentru lipsa nejustificată a părților.

În aplicarea prevederilor legale anterior menționate, termenul de perimare s-ar fi împlinit la data de 11 decembrie 2020.

Însă, la data de 16 martie 2020, a intrat în vigoare Decretul prezidențial nr. 195 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, pentru o perioadă de 30 de zile, prelungită ulterior, prin Decretul prezidențial nr. 240 din 14 aprilie 2020, pentru o perioadă de încă 30 de zile, până la data de 15 mai 2020.

Potrivit art. 41 din acest decret:

"Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".

În prezenta cauză, termenul de perimare a început să curgă la 11 decembrie 2019, anterior decretării stării de urgență. Prin urmare, Înalta Curte reține că în perioada 16 martie 2020 - 15 mai 2020, curgerea termenului de perimare a fost suspendată, aceasta fiind reluată din 15 mai 2020.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Din perspectiva celor anterior expuse, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, după data de 15 mai 2020, când a încetat starea de urgență pe teritoriul României, instituită prin Decretul prezidențial nr. 195 din16 martie 2020, părțile au lăsat cauza în nelucrare, termenul de perimare prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 101 alin. (3) din același cod, s-a împlinit la data de 11 februarie 2021.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de reclamanta A. și de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2006.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. și de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2006.1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2021.