ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2023

HOTĂRÂRE

01.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 29 martie 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință – tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările și completările ulterioare, la valoarea salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni realizate de personalul auxiliar în activitate, având în vedere creșterile salariale la zi, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute de fiecare dintre grefieri în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcție prin pensionare, față de răspunsurile negative primite la cererile adresate în acest sens, cu punerea în plată începând cu data refuzului Curții de Apel Alba Iulia de eliberare a acestei adeverințe, respectiv 11.01.2022.

Prin sentința civilă nr. 5713 din 2 noiembrie 2022, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, potrivit art. 216 din același act normativ, "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.."

A mai arătat instanța că, în raport de art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultând că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Instanța a constatat că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta nu mai avea calitatea de grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind pensionată, incidența normei speciale prevăzute de art. 127 alin. (1) și (3) fiind exclusă, iar domiciliul său era situat pe raza județului Alba, astfel că Tribunalul Alba este competent în soluționarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secția I Civilă sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 204 din 1 februarie 2023, Tribunalul Alba – secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat prezentul dosar Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022 a fost formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA.

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale sau a competenței teritorial exclusive, iar potrivit alin. (3), în toate celelalte cazuri necompetența este de ordine privată.

În materie de competență teritorială, tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Conform alin. (2)

al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant, sau de pârât după caz.

A mai reținut instanța că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar reclamanta din cauza de față a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeș, instanță competentă teritorial prin raportare la prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., întrucât este instanța de același grad cu Tribunalul Alba și se află în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

În speță nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., raportat la faptul că reclamanta nu mai are calitatea de grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind pensionată din anul 2011, însă având în vedere calitatea pârâtei, precum și faptul că Tribunalul Alba este instanță inferioară Curții de Apel Alba Iulia, devin incidente prevederile alin. (2) al aceluiași articol, reclamanta având dreptul de a alege instanța competentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 15 februarie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanța supremă reține că reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință – tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările și completările ulterioare, la valoarea salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni realizate de personalul auxiliar în activitate având în vedere creșterile salariale la zi, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute de fiecare dintre grefieri în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcție prin pensionare, față de răspunsurile negative primite la cererile adresate în acest sens, cu punerea în plată începând cu data refuzului Curții de Apel Alba Iulia de eliberare a acestei adeverințe, respectiv 11.01.2022.

Reclamanta era grefier pensionar la data introducerii acțiunii.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.: "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar alin. (3) statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În speță, reclamanta, cu domiciliul situat pe raza județului Alba, a fost grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind eliberată din funcție în anul 2011, ca urmare a pensionării.

Având în vedere că reclamanta nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva Curții de Apel Alba Iulia, superioară instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Alba), în speță, este atrasă incidența art. 127 alin. (2), raportat la alin. (2)

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeș, instanță de același grad cu Tribunalul Alba, care se află în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Argeș, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanței învestite, respectiv Tribunalului Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.