ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2021, pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea adeverinței tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările și completările ulterioare, la valoarea actuală a salariilor de bază lunare brute din ultimele 12 luni realizate de grefierul șef, treapta I la Judecătoria Orăștie, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcție prin pensionare.

Prin sentința civilă nr. 612 din data de 15 octombrie 2021, Tribunalul Argeș, secția Civilă a declinat competența în soluționarea cauzei privind pe reclamanta reclamant A. și pe pârâtul Tribunalul Hunedoara, în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Argeș a reținut că potrivit art. 10 Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere că reclamanta are domiciliul în Alba Iulia instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Argeș invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligare emitere act administrativ, formulată de reclamantă, în favoarea Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată la data de 02.12.2021 pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 112/CAF din data de 23.02.2022, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și teritoriale a secției a II-a Civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a Tribunalului Alba și, în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Alba a reținut că obiectul litigiului de față vizează obligarea pârâtului la eliberarea adeverinței tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, la valoarea actuală a salariilor de bază lunare brute din ultimele 12 luni realizate de grefierul șef, treapta I la Judecătoria Orăștie, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcție prin pensionare.

Raportat la petitul acțiunii, instanța a constatat că reclamanta a solicitat protejarea unui drept ce este reglementat de legislația muncii, criticând refuzul instituției de eliberare a adeverinței respective, obligație ce-i incumbă potrivit disp. art. 34 alin. (5) din Codul Muncii, potrivit cărora "La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate."

Potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 reprezintă "refuz nejustificat de a soluționa o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile."

De asemenea, conform art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, prin drept vătămat se înțelege "orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ."

Prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Astfel, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale, este necesar ca atingerea dreptului pretins a fi încălcat să se realizeze printr-un act administrativ. Or, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe, act juridic civil care nu implică exercitarea autorității publice ("în regim de putere publică"), ceea ce imprimă prezentei acțiuni natura juridică civilă, de litigiu de jurisdicția muncii.

Ca atare, în considerarea principiului specializării, instanța a apreciat că litigiul de față trebuie să fie soluționat de completele specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă din cadrul secției Civile și nu de instanța de contencios administrativ.

Referitor la competența teritorială, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., iar reclamanta are dreptul de a opta pentru oricare dintre instanțele de același grad aflată în circumscripția oricărei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii. Așa fiind, instanța a considerat că nu se poate cenzura opțiunea reclamantei privind alegerea instanței competente să soluționeze cauza, câtă vreme aceasta corespunde regulilor de competență teritorială menționate anterior, cu atât mai mult cu cât, în mod greșit s-a raportat Tribunalul Argeș la domiciliul procesual ales al reclamantei din Alba Iulia și nu la domiciliul acestei situat în Orăștie, jud. Hunedoara.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Argeș, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Hunedoara la eliberarea adeverinței tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 cu modificările și completările ulterioare, la valoarea actuală a salariilor de bază lunare brute din ultimele 12 luni realizate de grefierul șef, treapta I la Judecătoria Orăștie, cu luarea în considerare a mediei sporurilor în procent avute în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcție prin pensionare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut Tribunalul Alba că reclamanta a solicitat protejarea unui drept ce este reglementat de legislația muncii, criticând refuzul instituției de eliberare a adeverinței respective, obligație ce-i incumbă potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii, potrivit cărora "La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate." și, în considerarea principiului specializării, litigiul de față trebuie să fie soluționat de un complet specializat pentru soluționarea litigiilor de muncă din cadrul secției civile și nu de instanța de contencios administrativ.

În ceea ce privește competența teritorială, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., reclamanta are dreptul de a opta pentru oricare dintre instanțele de același grad aflată în circumscripția oricărei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Având în vedere că, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, iar alegerea competenței instanțe aparține reclamantei prin raportare la dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că această opțiune corespunde regulilor de competență teritorială facultativă și pe cale de consecință, va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea acestei instanțe.

Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâtul Tribunalul Hunedoara în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.