ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

În fapt, reclamanta A. a arătat, în esență, că prin decizia nr. 123/RU/19.09.2018, emisă de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus că personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Timișoara beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată.

Prin această decizie a fost determinată, în mod concret, mărimea fiecărui spor care se va aplica, calculat la salariul de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex ale căror salarii de bază sunt la nivelul prevăzut pentru anul 2022, după cum urmează:

- un spor de 15% pentru condiții grele, deosebite și periculoase;

- un spor de 5% pentru păstrarea confidențialității;

- un spor de 10% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Timișoara beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată.

În urma emiterii deciziei, pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Timișoara au rezultat, în mod discriminatoriu, salarii mai mici decât cele stabilite pentru aceeași categorie de personal din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București, Curții de Apel Târgu Mureș și Curții de Apel Ploiești, în sensul că acestora le-au fost stabilite și plătite sporuri în procent de 45% aplicat la salariul de bază lunar, respectiv indemnizația lunară de încadrare, iar pentru cei din cadrul Tribunalului Arad a fost stabilit un cuantum al sporurilor de 30% aplicat la salariul de bază lunar.

Prin sentința nr. 106 din 22 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Mehedinți a reținut următoarele:

În speță, reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Arad, desfășurând activitate până la data de 30 noiembrie 2018, când s-a pensionat, potrivit deciziei nr. 162/RU/06.11.2018, emisă de Curtea de Apel Timișoara și a deciziei nr. x/19.09.2018 privind acordarea pensiei de serviciu, cu regim de pensie pentru limită de vârstă, depuse la dosar.

Art. 127 din C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, reglementează competența facultativă și prevede, la alin. (1), că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, precum și personalului auxiliar de specialitate și conex, potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, fiind necesar ca respectiva calitate să existe la momentul sesizării instanței.

Or, la momentul promovării acțiunii (18.02.2021), reclamanta nu mai desfășura activitate, în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Arad, fiind pensionată începând cu data de 1 decembrie 2018.

Așadar, Tribunalul Mehedinți a considerat că nu este competent teritorial să soluționeze cauza, întrucât prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Ca atare, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Cum reclamanta are domiciliul, potrivit cărții de identitate depuse la dosar, pe raza județului Arad s-a concluzionat în sensul că reclamanta a învestit, în mod greșit, Tribunalul Mehedinți prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanță.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 29 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Arad și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, s-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe, Tribunalul Arad a reținut că reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Arad până la data de 1 decembrie 2018, dată de la care s-a pensionat, astfel cum rezultă din decizia nr. 162/RU/2018 a Curții de Apel Timișoara, iar prin acțiunea formulată a solicitat plata unor diferențe salariale pentru perioada în care a fost angajată a acestui tribunal.

S-a arătat că reclamanta A., în prezent pensionară, a formulat o acțiune, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara și a optat pentru soluționarea acesteia de către Tribunalul Mehedinți, instanța pe rolul căreia a fost înregistrată inițial cererea de chemare în judecată, conform dispozițiilor art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) din C. proc. civ.

Față de aceste prevederi legale, decizia obligatorie a Curții Constituționale nr. 290/2018 și considerentele acesteia, având în vedere manifestarea dreptului de opțiune al reclamantei și calitatea de pârâți a Tribunalului Arad și a Curții de Apel Timișoara, instanța de judecată a admis excepția de necompetență invocată, din oficiu, la termenul din 29 iunie 2021 și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 26 iulie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă a reținut că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 18 februarie 2021, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Reclamanta A., în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Arad, care și-a desfășurat activitatea la această instanță până la data de 30 noiembrie 2018, când s-a pensionat, a învestit Tribunalul Mehedinți cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre aceasta și Tribunalul Arad.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform alin. (2

1

) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, Tribunalul Arad are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor alin. (2

1

) al art. 127 din C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță calitatea reclamantei A., respectiv aceea de personal auxiliar de specialitate care și-a desfășurat activitatea la Tribunalul Arad până la data de 30 noiembrie 2018.

Instanța supremă a constatat că reclamanta a învestit Tribunalul Mehedinți cu soluționarea litigiului, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza.

Așa fiind, se reține că aceasta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

1

) din C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

), raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.