ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 149/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la 04.04.2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara să îi recalculeze, începând cu luna august 2018, drepturile de pensie prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. x/13.07.2018, emisă de S.C. B. S.R.L., în sensul de a include în buletinul de calcul și sumele reprezentând veniturile, sporurile cu caracter permanent, alte sporuri etc. pentru perioada martie 1974- septembrie 1995, sume care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, conform Legii nr. 19/2000, completată cu prevederile Legii nr. 250/2007 și să emită o decizie de pensionare rectificată, în care să includă și sumele sus-menționate.

Prin sentința civilă nr. 1174/04.11.2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins excepția lipsei de obiect, dar și acțiunea, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe civile, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 830/20.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curții de apel.

În motivare, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt, motivele care au determinat inițierea demersului său judiciar și etapele procesuale anterioare și, în continuare, a arătat că decizia atacată este dată cu încălcarea art. 2 lit. c) și d) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011, art. 71 alin. (1) și art. 134 alin. (1) din Legea nr. 57/1974, Legea nr. 2/1983, Legea nr. 27/1966, Decretul nr. 389/1972 și art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

De asemenea, a afirmat că la soluționarea cauzei instanțele de fond nu au respectat Decizia nr. 19/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii.

A mai arătat că în mod greșit instanța de apel i-a respins apelul, de vreme ce și-a îndeplinit obligațiile stabilite și a depus la dosar chiar adeverința solicitată de instanța de prim control judiciar, care poartă nr. 2626/15.04.2021 și a fost emisă de S.C. C. S.R.L.

În drept, adițional textelor de lege enunțate, a invocat și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 52 alin. (1) din Constituție, Deciziile nr. 19/2012 și nr. 69/2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

La 01.11.2021 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurentul-reclamant a răspuns la întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speță, reclamantul A. a învestit Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, la 04.04.2019, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Totodată, conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Prin urmare, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, decizia civilă nr. 830/20.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin mandatar D., împotriva deciziei civile nr. 830/20.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2022.