ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1951/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea adeverinței-tip nr. 6403/A/22.08.2018, emisă de Tribunalul Prahova și obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 567/2004, în care să aibă în vedere, la stabilirea bazei de calcul, o valoare de referință sectorială de 440,16 RON, pentru perioada aprilie 2015 - iulie 2015.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3294/2022 din 12 mai 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Tribunalul Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut, în esență, următoarele considerente:

În cazul dedus judecății, care are natura unui litigiu de muncă, competența este stabilită de dispozițiile art. 269 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 211 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea unui conflict de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscriptie își are domiciliul sau, după caz, sediul ori locul de muncă reclamantul.

Instanța de judecată a considerat că nu poate să rețină incidența dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., întrucât reclamanta nu mai exercită funcția de grefier, fiind pensionată prin decizia nr. x din data de 20 februarie 2008.

Așadar, Tribunalul București a apreciat că reclamantei nu îi mai revenea obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care și-a desfășurat activitatea.

Față de împrejurarea că domiciliul reclamantei se află în Municipiul Ploiești, în circumscripția Tribunalului Prahova, s-a concluzionat în sensul că aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 1638 din 22 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, secția I civilă, invocată din oficiu; s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Prahova, secția I civilă și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că instanța de contencios constituțional, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Or, în cauză s-a constatat că, la data sesizării Tribunalului București, reclamanta, deși nu își mai desfășura activitatea în cadrul Tribunalului Prahova, această instanță are calitatea de parte în demersul judiciar promovat, iar reclamanta a fost cea care a ales aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ., astfel că este incidentă reglementarea privind competența facultativă a instanței, în vederea respectării tuturor garanțiilor procesuale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 iulie 2022.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că în cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului.

Reclamanta A., grefier pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul București cu soluționarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 269 din Codul muncii prevăd că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii".

Art. 127 din C. proc. civ. reglementează competența facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte reține că reclamanta putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Prahova.

După cum se observă, norma legală reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate celei care ar fi fost competente.

Întrucât reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o altă instanță decât cea care are și calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul, această opțiune neputând fi cenzurată de instanță din oficiu, în condițiile în care nu există nicio prevedere legală în acest sens.

Calitatea de parte în proces a Tribunalului Prahova determină incidența textului de lege care reglementează competența facultativă, respectiv a articolului 127 alin. (2) și (2

1

) din C. proc. civ.

În consecință, reclamanta a ales să introducă, în mod corect, cererea de chemare în judecată la Tribunalul București, în acord cu prevederile art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ.

După cum s-a arătat, reclamanta a desfășurat activitatea de grefier la Tribunalul Prahova până la emiterea deciziei nr. x din 20 februarie 2008, dată la care a fost eliberată din funcția deținută prin pensionare, cererea de chemare în judecată fiind formulată, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.