ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 32/2026

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de la data de 19.02.2024, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B. S.R.L., obligarea acestora, în solidar, la următoarele: să se ramburseze suma de 2.808.227,44 RON achitați către autoritățile din Danemarca (4.216.472,11 DKK plată); să se achite suma de 100.998,37 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 2.808.227,44 RON, calculată până la data de 12.02.2024 inclusiv; să se achite dobânda legală aferentă sumei de 2.808.227,44 RON, de la data formulării prezentei acțiuni și până la data achitării;să se achite suma de 4.722,33 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 31 octombrie 2024, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta B. S.R.L. A respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată și a obligat pe reclamant să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 4.760,00 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Prin decizia civilă nr. 38/LP din 6 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost admis apelul formulat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România. A fost anulată în parte sentința civilă nr. 1149 din 31.10.2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în ceea ce privește soluția dispusă în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., s-a reținut procesul spre judecare și evocând fondul a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de B. S.R.L., ca nefondată; a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu B. S.R.L., ca nefondată. A fost menținută soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii formulate în contradictoriu cu A.. A fost menținută soluția de obligare a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata către B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată aferente fondului, a fost respinsă cererea intimatei B. S.R.L. de obligare a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata cheltuielilor de judecată aferente apelului, ca nefondată.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 38/LP din 6 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, prin care s-a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare.

Reclamantul din prezenta cauză, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a învestit Tribunalul Constanța cu o acțiune în regres, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 132/2017, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, "Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România se constituie ca asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule", iar la alin. (2) se menționează că Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România are următoarele atribuții: a) de birou național auto; b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;

Conform art. 33 alin. (6) din același act normativ, "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România despăgubește persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate".

În materia asigurărilor, legiuitorul nu a intenționat a limita cauzele în care este suprimată calea de atac a recursului la litigiile decurgând doar din executarea contractului de asigurare. Dimpotrivă, sintagma "în materia asigurărilor" este deopotrivă incidentă și în situația prezentei acțiuni în regres, în condițiile în care este promovată de organismul înființat în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în calitate de garant al obligației de despăgubire.

Prin urmare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța supremă reține că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 19.02.2024, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege. Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României și în art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 38/LP din 6 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.025 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA împotriva deciziei civile nr. 38/LP din 6 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.025 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2026.