ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1495/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumelor de 228.000 de RON - despăgubiri reprezentând daune morale, achitate victimelor accidentului de circulație din 13 iunie 2014; 24.084,30 RON - dobândă legală calculată până la 22 mai 2020, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare în continuare, până la stingerea debitului principal și cheltuielile de judecată efectuate în proces.

Prin sentința civilă nr. 823 din 25 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, s-a respins, ca nefondată, acțiunea; a fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 de RON - cheltuieli de judecată (onorariul apărătorului ales), în favoarea pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 526 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul promovat de apelantul-reclamant BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R) împotriva sentinței civile nr. 823 din 25 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2020, ca nefondat; a fost obligat apelantul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

În ceea ce privește evaluarea prejudiciului moral, recurentul-reclamant susține că în mod eronat instanța de apel a ignorat susținerile sale prin care a arătat că persoanele prejudiciate au posibilitatea de a alege dacă doresc să beneficieze de despăgubirile oferite de lege, pe cale amiabilă sau în instanța de judecată, atât timp cât dreptul lor nu este prescris, în cauză, părțile prejudiciate alegând să solicite despăgubirile pe cale amiabilă.

În susținerea acestui argument, recurentul-reclamant face trimitere la prevederile Legii nr. 132/2017 - art. 22, care reglementează expres modalitate de despăgubire.

Recurentul-reclamant susține că, în ceea ce privește părțile vătămate, suferințele oricărei persoane în cazul vătămării corporale sau a decesului unui membru al familiei nu pot fi supuse niciunei evaluări economice, indiferent la ce mijloace s-ar apela, însă la stabilirea întinderii despăgubirilor morale trebuie avute în vedere anumite criterii care pot orienta judecătorul, criterii care au fost formulate în doctrină, fiind oglindite și în jurisprudență.

Aceste criterii, astfel cum arată recurentul-reclamant, se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, la importanța valorii lezate, durata în timp a consecințelor vătămătoare sau perpetuarea acestora, natura suferințelor și intensitatea acestora, ecoul social și influența asupra vieții personale și sociale, importanța și interiorizarea efectelor vătămătoare cu elemente subiective de percepție ce pot duce la alterarea personalității persoanei prejudiciate, aspect și corelații legate de vârstă, sex, poziția socială a persoanei prejudiciate.

Mai mult, aceste elemente sunt valorizate prin faptul că despăgubirea acordată trebuie să fie corespunzătoare, adecvată prejudiciului specific prin care trece victima sau supraviețuitorii celui decedat.

Recurentul-reclamant susține că a achitat despăgubirile în calitate de garant pentru pârâtul A., având interes ca aceste despăgubiri să nu fie unele care să ducă la o îmbogățire fără just temei.

Prejudiciul moral suferit, astfel cum arată recurentul-reclamant, este necesar a fi reparat, iar în ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, greu de individualizat, se impune a se ține seamă că acestea trebuie să aibă efect compensatoriu.

În acest sens, recurentul-reclamant susține că, în conformitate cu prevederile art. 42 pct. 1 lit. f) din Norma Președintelui A.S.F. nr. 23/2014, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale au fost avute în vedere, pe lângă elementele puse la dispoziție de persoanele prejudiciate și jurisprudența din România.

Mai arată recurentul-reclamant că persoanele prejudiciate au ales să fie reprezentate în relația cu B.A.A.R de către societatea B., oferindu-i calitatea de mandatar a acestora prin procurile speciale notariale anexate la dosarul cauzei și că temeiul de drept al chemării în judecată a pârâtului este reprezentat, dincolo de dreptul regres prevăzut de art. 13 din Ordinul nr. 1/2008, de Legea nr. 132/2017, art. 1.357 C. civ., coroborat cu art. 1.349 alin. (1) și (2) din C. civ.

Raportat la toate cele menționate mai sus, reprezentat solicită să se constate că instanța de apel nu a luat în considerare contractele de mandat încheiate între mandatarul Centrul European de Despăgubiri și persoanele prejudiciate, în calitate de mandanți.

Recurentul-reclamant mai arată și că a soluționat pe cale amiabilă pretențiile de despăgubire ale persoanelor prejudiciate, fără să mai fie nevoie ca acestea să apeleze la instanța de judecată și că, deși instanța de apel a invocat faptul că la data producerii prejudiciului nu era în vigoare Legea nr. 132/2017, totuși, nu putea face abstracție de prevederile articolului 2.225 din C. civ.

Mai mult decât atât, Norma nr. 23/2011, în vigoare la data producerii prejudiciului, la articolul 26 menționează în mod explicit că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Recurentul-reclamant mai invocă și faptul că a intervenit în interesul persoanelor prejudiciate și le-a despăgubit pe cale amiabilă ținând cont și de prevederile art. 44 și art. 47 din Norma nr. 23/2011.

În concluzie, recurentul-reclamant arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, fiind bazată pe o interpretare și pe o aplicare eronată a legii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentul-reclamant.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) statuând sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, în susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. expune critici care au făcut obiectul analizei instanței de apel, sub aspectul daunelor morale și al existenței contractelor de mandat încheiate între mandatarul Centrul European de Despăgubiri și persoanele prejudiciate, în calitate de mandanți.

Susținerile recurentului-reclamant, prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurentul-reclamant tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a expus critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și nu a arătat în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus. Argumentele recurentului-reclamant cu privire la cuantumul daunelor morale acordate reprezintă critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, neputând fi analizate în calea de atac a recursului.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu au fost respectate de către recurentul-reclamant.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R) împotriva deciziei civile nr. 526 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 2.000 RON către intimatul-pârât, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R) împotriva deciziei civile nr. 526 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-reclamant BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R) la plata sumei de 2.000 RON către intimatul-pârât A., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.