ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu citarea intervenientului forțat B. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:

a) cu titlu de daune patrimoniale: 1.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (respectiv 4.507,2 RON, sumă calculată la un curs valutar de 4,5072 RON valabil în momentul producerii accidentului), reprezentând ansamblul cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății, conform art. 1387 și art. 1392 din C. civ., respectiv contravaloarea cheltuielilor suportate pe durata spitalizării, investigații medicale de specialitate, tratament medicamentos, tratament recuperatoriu, etc. precum și diferența între veniturile realizate anterior implicării în accidentul rutier și cele realizate ulterior, conform art. 1385 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 1387-1388 din C. civ.

b) în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial: 45.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (respectiv 202.824 RON, sumă calculată la un curs de 4,5072 RON valabil la momentul producerii accidentului), potrivit art. 58, art. 61 și art. 252, cu aplicarea art. 1381, art. 1385 alin. (1), art. 1386 și art. 1391 alin. (1) din C. civ., art. 49 din Norma ASF nr. 23/2014 pentru suferințele fizice și psihice pricinuite reclamantei, întrucât aceasta a suferit fractură cominutivă epifiză distală tibie și peroneu drept cu deplasare și subluxație tibio-tarsiană, necesitând pentru refacerea sănătății 70-80 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 1042 din 15.11.2016, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț.

II. în ipoteza admiterii capetelor principale de cerere, s-a solicitat actualizarea sumelor la dobânda de referință BNR din momentul producerii riscului asigurat (08.11.2016) și până la momentul plății integrale și efective a indemnizației de către pârât;

III. s-a solicitat să se dispună și indexarea despăgubirilor cu rata indicelui de inflație din momentul producerii riscului asigurat - 08.11.2016 și până în momentul plății;

IV. s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. "d" din Ordonanța de Urgență nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie, art. 26 alin. (1) lit. "d" din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 1833/2020 din 14 octombrie 2020, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și intervenientul B., având ca obiect pretenții; pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a fost obligată la plata către reclamanta A. a sumei de 100.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, care se va calcula începând cu a 11-a zi de la data comunicării hotărârii definitive ce se va pronunța în cauză și până la data achitării efective a debitului principal; s-a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat redus.

Prin decizia civilă nr. 466 din 15 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței civile nr. 1833 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimatul-intervenient B.; s-a schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 27 mai 2021.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința acordării de daune morale în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial suferit de reclamantă, ca urmare a evenimentului rutier din 8 iunie 2016.

Intimatul-intervenient B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimatul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 29 iulie 2021 s-a fixat termen la data de 4 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 18 februarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 15 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2021.