ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2026

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28.09.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se dispună a fi obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 55.900 euro + 5% TVA, în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de restituire avans plătit în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. x; dobânda penalizatoare, stabilită convențional de 0,015% pe zi de întârziere aferent debitului principal cu începere din data de 10.04.2023; suma de 773,5 RON cu titlu de cheltuieli achitate pentru încheierea actelor notariale; suma de 238 RON cu titlu de cheltuieli aferente transmiterii actelor de procedură; cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 2571 din 15.10.2024, pronunțată în prezentul dosar, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtei să îi plătească reclamantei suma de 48.257,57 euro, la care se adaugă TVA în cotă de 5%, în RON la data plății; dobânda penalizatoare convențională de 0,015%/zi aferente debitului principal, calculată de la data de 14.04.2023 până la data plății efective; suma de 238 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc; suma de 11.773,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe B. S.R.L. a declarat apel principal, iar A., apel incident.

Prin decizia civilă nr. 858/A din 23 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul principal declarat de B. S.R.L. și admis apelul incident declarat de A.. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 55.900 euro + 5% TVA, în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de restituire avans; suma reprezentând dobânda penalizatoare stabilită convențional, respectiv 0,015% pe zi de întârziere, calculată la suma de 55.900 euro + 5% TVA, începând cu data de 14.04.2023 și până la plata efectivă a sumei de bani datorate ca debit principal; suma de 12.818,06 cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe. Au fost menținute soluțiile primei instanțe de obligare a pârâtei la plata sumei de 238 RON, reprezentând onorarii executor judecătoresc și de respingere a capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 773,5 RON cu titlu de cheltuieli achitate pentru încheierea actelor notariale. A fost obligată B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 9.742,55 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.R.L.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta susține că instanța de apel a înlăturat cazul exonerator de răspundere invocat de către aceasta motivat de faptul că avizul negativ al Ministerului Apărării Naționale a fost emis la 23.09.2022, iar actul adițional încheiat cu intimata a fost perfectat la 26.09.2022. Potrivit recurentei, în lipsa oricărei dovezi privitoare la momentul comunicării acestui aviz către recurentă, prezumția simplă a instanței de apel înalcă normele legale.

Totodată, recurenta susține că instanța de apel, cu încălcarea principiului contradictorialității, a reținut un fapt esențial, respectiv cunoașterea avizului negativ la data semnării actului adițional, fără ca acest aspect să fi fost dezbătut efectiv de părți și fără a acorda posibilitatea recurentei de a face dovada contrară.

În continuare, autoarea recursului face trimitere la situația de fapt și înscrisurile de la dosar.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocate excepția nulității, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 21 ianuarie 2026 recurenta-pârâtă a depus un exemplar duplicat al declarației de renunțare la calea de atac a recursului, autentificată la notar.

Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, fiind o manifestare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 858/A din 23 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 858/A din 23 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2026.