ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1931/2025

Ședința publică din data de 11 decembrie 2025

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la 19 iunie2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, reprezentând cheltuielile efectuate pentru refacerea vătămărilor corporale suferite și a stării de sănătate și daune morale în compensație pentru suferința fizică și psihică și consecințele acesteia, ca urmare a accidentului rutier din 28 aprilie 2022

Prin sentința civilă nr. 406 din 19 iunie 2024, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta societatea B. S.A. la plata către reclamantul A. a sumei de 8.463,77 RON reprezentând daune materiale și suma de 65.000 RON reprezentând daune morale și a obligat pârâta societatea B. S.A. la plata către reclamantul A. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate și, rejudecând, admiterea cererii de apel și majorarea cuantumului daunelor materiale și morale acordate, până la concurența sumelor solicitate prin cererea introductivă de instanță, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1956 A din 18.12.2024 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 406 din 19 iunie 2024 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă,a schimbat în parte sentința civilă apelată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.993,77 RON reprezentând daune materiale, precum și a sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale, precum și a sumei de 4.050 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate în apel, reclamantul A., a formulat recurs solicitând casarea în parte a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu consecința majorării cuantumului daunelor morale acordate, până la concurența sumei acordate prin cererea introductivă de instanță, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul a invocat faptul că hotărârea este supusă recursului și nu este definitivă în apel, așa cum a menționat această instanță.

Hotărârea atacată a fost criticată sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Sub aspectul motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a invocat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 132/2017, prevederilor art. 2224, art. 1381, art. 1386, art. 1387 alin. (1), art. 1388 și art. 1389 C. civ.

A mai susținut autorul căii de atac, că instanța de apel a avut în vedere, în evaluarea daunelor morale, numai regulile înscrise în dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, ignorând alin. (4) al aceluiași articol.

A apreciat recurentul, că sub acest aspect este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de apel nemotivând corespunzător criteriile de stabilire a cuantumului daunelor morale.

La 01 iulie 2025, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în baza art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata B. S.A. prin întâmpinare, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., " Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Textul de lege citat reglementează situațiile de excepție de la regula pe care o instituie art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește, de principiu, că hotărârile instanțelor de apel sunt supuse recursului și el are în vedere criteriul naturii litigiului, determinat de raporturile juridice deduse judecății, respectiv de actul sau faptul juridic în conținutul căruia intră drepturile și obligațiile care formează obiectul acțiunii.

În speță, recursul are ca obiect decizia nr. 1956 A din 18 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în apel, într-o cauză având ca obiect pretențiile terțului prejudiciat prin fapta persoanei asigurate RCA (polița de asigurare RCA nr. x din 14.11.2021)

Prin urmare litigiul dedus judecății se încadrează în dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ..referitoare la materia asigurărilor și nu este supus recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, recurentul nu mai are deschisă calea recursului, iar Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege enunțate, pentru rațiunile înfățișate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită excepția inadmisibilității și să respingă recursul ca inadmisibil.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentului în această etapă a procesului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse în acord cu art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1956A din 18 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2025.