ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenitul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlul de daune morale, pentru vătămările suferite și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1349 și urm. din C. civ., art. 49, art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 1, art. 26, art. 27 din Normele nr. 23/2014, de aplicare a Legii nr. 136/1995.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 3737/2021 din 09 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenitul forțat C..

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4975 RON și 120,23 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. S.A.

Apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 906A din 06 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., ca nefondat.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3737/2021 din 09.12.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A. și cu intimatul-intervenient C..

A schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că:

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată în consecință.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

În motivare, sub aspectul admisibilității recursului, subliniază autorul recursului că, întrucât prin calea de atac exercitată critică modalitatea în care instanța de apel a interpretat prescripția răspunderii și, implicit, modul de aplicare a dispozițiilor art. 1394 și 2537 C. civ., recursul nu este prohibit de dispozițiile art. 483 C. proc. civ., obiectul cauzei având la bază răspunderea civilă delictuală.

În continuare, recurentul-reclamant susține că hotărârea atacată este nelegală, instanța de apel aplicând greșit normele de drept material, în speță art. 2537 alin. (1) pct. 3 și art. 1394 C. civ.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 02 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la 09 mai 2023 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, se constată că reclamanta a învestit Tribunalul Ilfov, secția civilă la 21 decembrie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și urm. din C. civ., art. 49, art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 1, art. 26, art. 27 din Normele nr. 23/2014, de aplicare a Legii nr. 136/1995, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune morale pentru vătămările suferite în urma producerii accidentului rutier din 13 martie 2017, precum și a cheltuielilor de judecată.

În astfel de litigii, instanțele nu sunt învestite doar cu stabilirea răspunderii civile delictuale, ci și cu cereri complexe de antrenare a răspunderii contractuale a asigurătorului, derivând din contractul de asigurare RCA. În acest sens, prin Decizia nr. 13 din 18 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"În litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, […], competența materială procesuală revine secțiilor specializate".

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 21 decembrie 2020, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019.".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 906A din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în apel, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale precitate, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 906A din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 906A din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 mai 2023.