ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2025

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal la 16.01.2023 sub nr. x/2023, Sindicatul Național Mass-Media, în numele și pentru membrul de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în principal:

- să constate nulitatea lit. L), lit. a) din cuprinsul contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă de 90 de zile;

- să constate nulitatea deciziei privind încetarea contractului individual de muncă pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă nr. 757/27.12.2022;

- să dispună repunerea părților în situația anterioară și reintegrarea în muncă, potrivit art. 80 alin. (2) Codul muncii;

- să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. (1) Codul muncii, de la data concedierii și până la data plății efective;

- să dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 500.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) și (2) Codul muncii, iar,

- în subsidiar, în eventualitatea în care nu se va constata nulitatea lit. L), lit. a) din cuprinsul contractului individual de muncă și nulitatea deciziei nr. 757/27.12.2022, să se constate nulitatea acordului de încetare nr. 675/27.09.2022 a contractului individual de muncă înregistrat cu nr. x/10.01.2012, ca urmare a manevrelor dolosive ale angajatorului și, ca urmare a constatării nulității acordului de încetare a contractului individual de muncă, să dispună repunerea părților în situația anterioară.

Prin încheierea din 26.04.2023, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității clauzei regăsite la lit. L), lit. a) din contractul individual de muncă și a admis cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantei pentru a se prezenta consilierul juridic în vederea formulării de apărări cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive pentru cele două capete de cerere solicitate în subsidiar, invocată de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 101/15.02.2024, îndreptată prin încheierea din 13.03.2024, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în ce privește capătul de cerere vizând nulitatea acordului de încetare nr. 675/27.09.2022 a contractului individual de muncă înregistrat cu nr. x/10.01.2012 și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Național Mass-Media, în numele și pentru membrul său de sindicat A., invocată de pârâtă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind primul capăt de cerere, ce vizează constatarea nulității literei "L", lit. a), din cuprinsul contractului de muncă nr. x/27.12.2022, încheiat cu pârâta, cu privire la perioada de probă de 90 de zile și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere, constatând prescris dreptul material de a formula cererea.

Totodată, a admis în parte cererea, în sensul că a constatat nulitatea deciziei nr. 757/27.12.2022, privind încetarea contractului individual de muncă, a dispus repunerea părților în situația anterioară concedierii reclamantului membru de sindicat A., reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă și a admis în parte cererea privind acordarea de daune morale și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 200.000 RON, cu acest titlu.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 26.04.2023, S.C. B. S.R.L. a promovat apel.

Prin decizia civilă nr. 408/30.01.2025, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins în tot cererea de chemare în judecată și a păstrat sentința în privința soluțiilor pronunțate cu privire la excepțiile invocate în apărare.

Împotriva deciziei civile menționate, Sindicatul Național Mass-Media, în numele și pentru membrul de sindicat A., a promovat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea și, în principal, rejudecând, respingerea apelului, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a afirmat că instanța de apel a ignorat cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea administrării de înscrisuri și nu a motivat decizia de a nu administra probele considerate pertinente de parte, limitându-se la a cita și parafraza art. 31 alin. (3) Codul muncii, fără a explica de ce textul are o aplicabilitate absolută și prevalează principiilor și normelor invocate.

Din perspectiva cazului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a reproșat instanței de apel faptul că a omis să cerceteze motivele de fond ale acțiunii prin interpretarea greșită a normelor de procedură. În acest sens, a susținut că decizia este rezultatul unui raționament trunchiat și al unei cercetări judecătorești incomplete, dreptul la apel fiind transformat într-o procedură formală, lipsită de conținut, iar soluția pronunțată este expresia unei erori de judecată ce se impune a fi cenzurată în recurs.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că decizia recurată este definitivă, fiind pronunțată într-un litigiu în materia conflictelor de muncă, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției și a apărărilor formulate.

Prin notele scrise înaintate la dosar la 31.10.2025, intimata-pârâtă a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de recurent prin răspunsul la întâmpinare, cu consecința respingerii recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Prin rezoluția din 06.10.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 10.12.2025, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, ce presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat atât prin art. 129 din Constituția României, cât și prin art. 457 C. proc. civ.

Obiectul recursului îl reprezintă o decizie pronunțată într-un conflict de muncă, în sensul art. 266 și urm. Codul muncii, având ca obiect contestație la decizia de concediere.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Dintr-o altă perspectivă, în conformitate cu dispozițiile art. 271 alin. (2)

2

din Codul muncii, ce reglementează calea de atac în cadrul conflictelor de muncă, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului". Iar potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. "...nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că, "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar alin. (2) al aceluiași articol statuează că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată și a materiei juridice căreia îi corespunde acțiunea, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reamintește că obligația instanței este de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 408/30.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este o hotărâre definitivă, exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Cât privește cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., aplicabile și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că la dosarul cauzei nu se regăsesc dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, va respinge ca nefondată cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Național Mass-Media, în numele și pentru A., împotriva deciziei civile nr. 408/30.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2025.