ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1888/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.06.2024, sub dosar nr. x/2023, astfel cum a fost declinată prin sentința civilă 1740 din 24 aprilie 2024 a Judecătoriei Satu Mare, reclamanții A. și B., prin reprezentanți legali C. și A., în contradictoriu cu pârâții D. și E., în calitate de intervenient forțat, au solicitat obligarea pârâtei de ordin 1 la plata sumei de 10.000 EURO în favoarea reclamantului A., cu titlu de daune morale pentru șocul suferit urmate a accidentului rutier din data de 18.10.2022, soldat cu vătămarea corporala a copilului său minor, B.; obligarea pârâtei de ordin 1 la plata sumei de 50.000 EURO în favoarea reclamantului B., cu titlu de daune morale pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății în urma accidentul rutier din 18 octombrie 2022; cu cheltuieli de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 152 din 11 octombrie 2024, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. și B., prin reprezentanți legali C. și A., în contradictoriu cu pârâții D. S.A. și E., în calitate de intervenient forțat.

A obligat reclamanții la plata către intervenientul forțat a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A. și B. au formulat apel, care, prin decizia nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Intimatul-intervenient E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității motivului de casare întemeiat pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., iar intimata-pârâtă D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinări.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă D. prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalității căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamanți ulterior acestui moment.

Având în vedere datele speței și dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Cu privire la solicitarea intimatei-pârâte D. de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme aceasta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul art. 452 C. proc. civ., instanța de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă D. prin întâmpinare.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocaților, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite (Cauza Croitoru contra României, Hotărârea din 9 noiembrie 2004, Cauza Iacob contra României, Hotărârea din 3 februarie 2005).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 122/2025-A din data de 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2025.