Decizia nr. 436/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., obligarea acestora la plata daunelor materiale în cuantum de 423.404 RON pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea achiziționării terenului în valoare de 45 ha, la plata sumei de 42.763,5 euro reprezentând beneficiul nerealizat din plăți directe și Măsura 10 Pachetul 1 acordate de APIA pentru terenul de 45 ha și la plata sumei de 1139 RON reprezentând o parte a cheltuielilor efectuate pentru îngrijirea medicală. Reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată la data de 27 august 2019, în sensul că a cerut obligarea pârâtei și a intervenientului forțat să-i plătească daune materiale în cuantum de 356.250 RON pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea achiziționării terenului în valoare de 45 ha, suma de 42.763,5 euro reprezentând beneficiul nerealizat din plăți directe și Măsura 10 Pachetul 1 acordate de APIA pentru terenul de 45 ha, suma de 1139 RON reprezentând o parte a cheltuielilor efectuate pentru îngrijirea medicală, daune morale în cuantum de 500.000 euro. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi începând cu a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a despăgubirilor stabilite.

Hotărârea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă. Prin sentința civilă nr. 176/D din data de 22 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C. și, în consecință, aceștia au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.139 RON cu titlu de prejudiciu material și suma de 10.000 euro în echivalent RON la data plății cu titlu de despăgubiri morale, cu plata unor penalități de întârziere de 0,2%, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor acordate. Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul A. și intervenientul C..

Hotărârea Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Prin decizia civilă nr. 625/2022-A din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelurile civile introduse de apelanții A. și C. în contradictoriu cu intimata B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 176/D din data de 22 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor morale acordate de prima instanță de la suma de 10.000 euro la suma de 19.000 euro. Curtea a înlăturat dispoziția de obligare a intervenientului forțat C. de a plăti despăgubirile în solidar cu pârâta B. S.A. și a menținut restul dispozițiilor sentinței. Prin decizia civilă nr. 1157/2022-A din 11 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a fost admisă excepția tardivității cererii de completare a dispozitivului formulată de apelantul A.. S-a respins cererea formulată de apelantul A. privind completarea deciziei civile nr. 625/A din 13.04.2022 a Curții de Apel Oradea. S-a admis cererea formulată de apelantul C. privind completarea deciziei civile nr. 625/A din 13.04.2022 a Curții de Apel Oradea. A fost completată minuta și dispozitivul deciziei în sensul că a fost respinsă cererea apelantului intervenient forțat C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 625/2022-A din 13 aprilie 2022 și a deciziei civile nr. 1157/2022-A din 11 iulie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a formulat recurs reclamantul A.. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că decizia curții de apel a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii atacate, în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor medicale. Totodată, a susținut că, prin hotărârea atacată, s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 1385 din C. civ. În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1157/2022-A din 11 iulie 2022, recurentul a susținut că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, precum și că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1385 din C. civ. care dispun în sensul că prejudiciul se repară integral.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât C. a invocat excepția excepția inadmisibilității recursurilor, deciziile atacate nefiind supuse acestei căi de atac. Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția inadmisibilității recursurilor, prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, precum și la data începerii procesului.

Înregistrarea cererilor de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 03 august 2022, fiind repartizate aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția din 29 noiembrie 2022, în baza art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., modificat și completat prin Legea nr. 310/2018, s-a stabilit termen pentru analiza recursurilor la 07 martie 2023. La termenul de judecată din 07 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția inadmisibilității recursurilor invocată de intimații C. și B. S.A. prin întâmpinări, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018 și de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, 15 iulie 2019. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor. Examinând recursurile din perspectiva excepției inadmisibilității acestora, invocată de intimați, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. de dosar x/2019, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale generate de fapta ilicită a intervenientului forțat constând în conducerea unui autovehiculul cu nerespectarea regulilor de circulație, acțiunea fiind exercitată împotriva societății de asigurare. Astfel, capetele de cerere ale acțiunii civile deduse judecății reprezintă pretențiile pecuniare ale reclamantului care, în calitate de victimă a unui accident de circulație, a înțeles să solicite instanței de judecată obligarea pârâtei B. S.A. și intervenientului forțat C. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 din C. civ. și pe dispozițiile Legii nr. 132/2017. Raportat la cele reliefate, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligațiile pârâtei izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, respectiv 15 iulie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Potrivit art. 24 din C. proc. civ.: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din același cod). Conform dispozițiilor legale enunțate, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018. Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018. În cauza de față, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15.07.2019, litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă prin sentința civilă nr. 176/D din data de 22 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat prin decizia civilă nr. 625/2022-A din 13 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 15 iulie 2019 și că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, față de prevederile legale enunțate mai sus, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Oradea nu este supusă recursului. Înalta Curte reține că recunoașterea posibilității exercitării unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității reglementat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, precum și a principiului constituțional prevăzut de art. 129 din Constituția României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii. În raport de argumentele expuse și de dispozițiile legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursurilor și va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 625 din 13 aprilie 2022 și a deciziei nr. 1157 din 11 iulie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.