ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1881/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la 9 mai 2022 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Mehedinți și citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului, ca o consecință a discriminării, la plata unor despăgubiri reprezentând diferențele dintre indemnizația efectiv încasată și indemnizația rezultată luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000, pentru perioada 12.02.2010 - 30.09.2011, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei diferențe lunare în parte și până la data plății efective a diferenței; obligarea pârâtului, ca o consecință a discriminării, la plata unor despăgubiri reprezentând diferențele dintre indemnizația efectiv încasată si indemnizația rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referință sectorială (VRS), conform prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 (5%, 2% și 11%), în concret VRS de 405 RON, pentru perioada 12.02.2010 - 30.09.2011, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei diferențe lunare în parte și până la data plății efective a diferenței.

Prin sentința civilă nr. 1006 din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, respingerea excepției prescripției și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția perimării apelului și s-a constatat perimat apelul formulat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1006 din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În argumentarea cererii de recurs, a arătat că la data de 4 aprilie 2023 a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei pentru termenul de judecată din 5 aprilie 2023, însă instanța de apel, prin încheierea de la acea dată, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A precizat că a formulat recurs împotriva încheierii din 5 aprilie 2023 prin care s-a dispus suspendarea cauzei, acesta urmând să fie judecat.

În condițiile în care în mod greșit s-a dispus suspendarea cauzei la termenul din 5 aprilie 2023, apreciază că nu se poate reține intervenirea perimării cererii de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 416 alin. (1) din același cod, excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. a fost emis la 4 februarie 2025, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 4 august 2025.

În cauză, se constată că dosarul a rămas în nelucrare de la 4 februarie 2025, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părții, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2025.