ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, sub nr. x/2023, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - C.N.A.I.R. - S.A., în contradictoriu cu pârâta Asocierea A. S.A. - B. S.R.L., reprezentată de către A. S.A., în calitate de lider al Asocierii, a solicitat Tribunalului arbitral:

(1) Să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 379.657,60 RON (TVA inclus) reprezentând contravaloarea Contractului de Supervizare a Construcției Variantei de Ocolire Mihăilești - Relicitare de către Antreprenor a contractului de execuție lucrări în termenul contractual;

(2) Să dispună obligarea pârâtei la plata sumei, de 55.692 RON (TVA inclus) reprezentând contravaloarea Expertizei Tehnice a Lucrărilor executate in cadrul contractului de lucrări "Construcția Variantei de Ocolire Mihăilești - Relicitare (contract reziliat de către CNAIR S.A. în data de 04.04.2019);

(3) Să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 837.341,37 RON (TVA inclus) reprezentând lucrări de remediere ce au fost menționate în Raportul de Expertiză Tehnică, lucrări care au fost executate de către S.C. C. S.A. și plătite de către CNAIR S.A.;

(4) Să dispună obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

Prin cererea precizatoare a cererii de arbitrare depusă de reclamantă la data de 28.08.2023 (filele x), reclamanta a modificat conținutul capătului (3) de cerere astfel:

Să dispună revizuirea Stabilirii Modului de Soluționare și Evaluarea la Data Rezilierii pentru contractul nr. x/21.04.2016 - Construcția Variantei de Ocolire Mihăilești - Relicitare, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 837.341,37 RON (TVA inclus) reprezentând lucrări de remediere ce au fost menționate în Raportul de Expertiza tehnică, lucrări care au fost executate de către S.C. C. S.A. și plătite de către CNAIR S.A..

Prin cererea reconvențională (filele x), pârâta a solicitat Tribunalului arbitral:

(1) Revizuirea Stabilirii Modului de Soluționare și a Evaluării la Data Rezilierii emisă de Inginerul FIDIC DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu privire la Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016 sub nr. x/29.07.2020 în sensul respingerii în întregime a sumelor acordate Beneficiarului cu titlul de prejudiciu;

(2) Obligarea Beneficiarului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința arbitrală nr. 31 din 24 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția decăderii reclamantei-pârâte din dreptul de a mai solicita vreo plată în legătură cu Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016, a fost respinsă cererea de arbitrare ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta-pârâtă, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă ca lipsită de interes și au fost respinse cererile ambelor părți de acordare a cheltuielilor de arbitrare.

La data de 27 iunie 2024 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2024, acțiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - C.N.A.I.R. - S.A., prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. f), g) și h) din C. proc. civ., desființarea în parte a sentinței arbitrale nr. 31 din 24 mai 2024, în ceea ce privește cererea principală, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului arbitral.

Prin sentința civilă nr. 123/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins acțiunea în anulare sentință arbitrală formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. împotriva sentinței arbitrale nr. 31/24.05.2024, pronunțate de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și industrie a României, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu pârâta ASOCIEREA A. S.A. - B. S.R.L., reprezentată de către A. S.A., în calitate de lider al Asocierii, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 6 martie 2025.

Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, critică subscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, a arătat că sentința recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate de recurentă în acțiunea în anulare.

Or, procedând în acest mod instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă "[...] motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Prin nemotivarea sentinței cu privire la aspectele indicate, prima instanță a privat recurenta-reclamantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât C.N.A.I.R. - S.A. nu are garanția că argumentele sale au fost analizate.

Sentința pronunțată în fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate de reclamantă, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, dar fără a prezenta raționamentul juridic, echivalează cu nemotivarea hotărârii, împrejurare care atrage casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit recurentei, toată motivarea instanței de fond nu este decât o teorie generală asupra acțiunii în anulare, după cum chiar aceasta reține în conținutul hotărârii atacate "(...) Curtea consideră că se impune a se menționa câteva considerente de ordin general", "Cu titlu general, se mai reține și faptul că partea interesată nu are dreptul la o cale de atac devolutivă (...)".

În practica judiciară s-a decis că motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea acesteia, iar nemotivarea este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.

Autoarea căii de atac apreciază că sentința atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

Un alt motiv de nelegalitate, invocat de recurentă, constă în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, a susținut faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material.

Considerentele sentinței atacate nu relevă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală și puterea de lucru judecat - efectul pozitiv al lucrului judecat.

Deși instanța de fond are rețineri generale, fără a prezenta raționamentul juridic prin care apreciază că analiza Tribunalului arbitral nu poate fi subsumată încălcării unor norme imperative ale legii, aceasta omite să analizeze dispozițiile legale indicate în concret de reclamantă prin acțiunea în anulare, respectiv dispozițiile instituite de art. 1350 C. civ., în ceea ce privește atragerea răspunderii contractuale, precum și dispozițiile legale care reglementează puterea de lucru judecat - efectul pozitiv al lucrului judecat, efect consacrat de C. proc. civ., la art. 431 alin. (2).

Reținerile instanței de fond referitoare la faptul că reclamanta nu a arătat în concret, prin acțiunea în anulare, ce norme imperative a încălcat Tribunalul arbitral la pronunțarea hotărârii arbitrale nr. 31/2024, sunt în totală contradicție cu situația de fapt.

Așa cum se poate observa din conținutul acțiunii în anulare, societatea reclamantă a indicat în concret dispozițiile imperative ale legii (răspunderea civilă contractuală și efectul pozitiv al lucrului judecat) încălcate de Tribunalul arbitral, iar instanța de fond era în drept să analizeze în ce măsură acestea au fost sau nu încălcate de Tribunalul arbitral. În schimb, aceasta s-a rezumat la a conchide că Tribunalul arbitral, în mod corect, nu a mai făcut o analiză în ceea ce privește răspunderea civilă contractuală având în vedere că anterior se pronunțase pe decădere.

În mod greșit instanța de fond a reținut că nelegalitatea soluției nu poate fi cenzurată pe calea acțiunii în anulare .

Contrar reținerilor instanței de fond, prin acțiunea în anulare, reclamanta a arătat că hotărârea nr. 31/2024 a Tribunalului arbitral este nelegală, raportat la dispozițiile prevăzute de art. 608 alin. (1) din C. proc. civ. privind nelegalitatea hotărârii.

Raportat la dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f), s)-a arătat că Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu s-au cerut prin cererea arbitrală.

Cu privire la motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., s-a învederat că Tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unor argumente juridice pe care reclamanta le-a indicat în susținerea cererii de arbitrare, respectiv cel referitor la răspunderea civilă contractuală.

Referitor la motivul de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., s-a arătat că Tribunalul arbitral a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea normelor imperative ale legii. Au fost indicate prin acțiunea în anulare, în concret, normele legale încălcate de Tribunalul arbitral atât dispozițiile legale referitoare la puterea de lucru judecat, efectul pozitiv al lucrului judecat, cât și dispozițiile legale care reglementează atragerea răspunderii civile contractuale.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond era ținută să analizeze toate aspectele invocate prin acțiunea în anulare, câtă vreme a susținut că s-au încălcat dispoziții imperative referitoare la răspunderea civilă contractuală, precum și să analizeze în ce măsură au fost sau nu încălcate de către Tribunalul arbitral.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare a acțiunii în anulare la Curtea de Apel București. În subsidiar, în cazul reținerii spre rejudecare, a solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă ASOCIEREA A. S.A. - B. S.R.L., A. S.A., în calitate de lider al asocierii și B. S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 iunie 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Recurenta-reclamantă a invocat, în primul rând, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevăd ca motiv de casare situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În condițiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Nerespectarea acestor dispoziții legale ar atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., numai că partea interesată ar trebui să dovedească existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Pentru a evita aceste dificultăți, legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de casare, care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât și existența unor considerente contradictorii sau care nu au nicio legătură cu cauza.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate, însă, în cele din urmă, alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă (aceasta din urmă fiind numită de unii autori și "lipsa de bază legală").

Hotărârea este casabilă: dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție (de exemplu, admiterea cererii de chemare în judecată), însă, în dispozitiv, instanța s-a oprit la soluția contrară (de exemplu, respingerea cererii de chemare în judecată sau admiterea ei numai în parte); când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății, iar din altele netemeinicia acestora, ori dacă ar rezulta că atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de intervenție principală sunt întemeiate, deși ambele cereri au același obiect și, în consecință, se exclud reciproc etc; când lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde numai considerente străine de pricina respectivă; dacă instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică și fără să examineze problemele care i-au fost deduse spre analiză. în toate aceste cazuri menționate, practic, soluția la care s-a oprit instanța, cuprinsă în dispozitivul hotărârii, apare ca fiind nemotivată.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a analizat cererea în anulare formulată de aceasta, cercetând separat fiecare motiv de anulare invocat prin raportare la textele legale incidente. Faptul că a analizat grupat anumite apărări circumscrise unui motiv de anulare sau că a arătat care sunt considerentele pentru care nu poate analiza anumite aspecte nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, astfel încât să conducă la casarea acesteia. Cum judecata cererii în anulare nu vizează reanalizarea hotărârii arbitrale în ansamblu, ci este limitată la verificarea motivelor de nelegalitate invocate, instanța de fond a procedat în mod corect la indicarea, în prealabil, a premiselor de la care pornește curtea de apel în verificarea criticilor formulate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cu referire la prevederile art. 1350 C. civ. și art. 430 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește neîntemeiat.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (de exemplu, aplicarea unor norme de drept comun la situații pentru care există o normă specială, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situații ce nu cad sub incidența ei etc); textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită (inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură și, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speță nu este justă); violarea unor principii generale de drept.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta a invocat că, în esență, considerentele sentinței atacate nu relevă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală și puterea de lucru judecat - efectul pozitiv al lucrului judecat.

Prin sentința arbitrată nr. 31/24.05.2024, pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția decăderii reclamantei-pârâte din dreptul de a mai solicita vreo plată în legătură cu Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016, a fost respinsă cererea de arbitrare, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă-pârâtă, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinței arbitrale, C.N.A.I.R. - S.A. a formulat acțiune în anulare, fundamentată pe art. 608 alin. (1) lit. f), g) și h) C. proc. civ., invocând că Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, că hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, precum și că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Analizând cererea în anulare cu care a fost învestită, curtea de apel a respins-o, cercetând separat fiecare dintre cele trei motive de nelegalitate anterior menționate și explicând, în prealabil, care sunt limitele în care se exercită controlul judecătoresc asupra arbitrajului.

Motivul de desființare a hotărârii arbitrale invocat, prevăzut de art. 608 lit. h), se referă la situația când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii.

Or, motivul invocat nu reprezintă sub nicio formă o poartă deschisă pentru examinarea temeiniciei și legalității hotărârii arbitrale, pentru o reexaminare în fond a litigiului. Se subliniază acest aspect pentru că reclamanta critică hotărârea arbitrală și sub aspecte care vizează fondul pricinii, cu privire la relațiile contractuale dintre părți, aceste critici, neîncadrându-se în dispozițiile lit. h) și, de altfel, în niciuna dintre ipotezele reținute de lit. a)-i).

Ceea ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) C. proc. civ. este dacă norma ce se susține a fi fost încălcată de instanța arbitrală are caracter imperativ sau nu. Norma (fie de drept substanțial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit încălcată de instanța arbitrală pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia să prescrie o anumită conduită obligatorie (încălcată de părți, dar acceptată de instanță) sau să interzică imperativ o anumită conduită (pe care instanța să o fi permis).

Reclamanta a învederat că, prin hotărârea pronunțată, instanța arbitrală a încălcat prevederile art. 1350 C. civ., care statuează că orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

Desigur atunci când se pretinde neexecutarea unui contract sau încălcarea unei clauze convenționale de către o parte contractantă, pentru a se atrage răspunderea contractuală, temeiul juridic invocat este art. 1350 C. civ., dar respingerea acțiunii întrucât s-a apreciat de către instanța judecătorească sau arbitrală că nu sunt întrunite elementele angajării acestei răspunderi nu echivalează cu încălcarea normelor morale sau a ordinii publice ori a dispozițiilor imperative ale legii.

Interpretarea actului juridic dedus judecății, în speță, contractul pe care se grefează litigiul soluționat de jurisdicția arbitrală, nu putea fi cenzurată de Curtea de Apel, căci este o chestiune de fapt lăsată la suverana apreciere a judecătorului arbitral, în situația în care litigiul este supus acestei jurisdicții.

În fapt, restul argumentelor nu vizează motive care se pot încadra în dispozițiile art. 608 C. proc. civ., respectiv interpretarea prevederilor contractuale și a termenilor utilizați, stabilirea întinderii obligațiilor dintre părți, acestea fiind elemente care nu pot fi circumscrise motivelor de anulare a hotărârii arbitrale. Numai în măsura în care prin această operațiune se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, hotărârea arbitrală este susceptibilă de anulare, ceea ce partea nu a probat.

Îndeplinirea condițiilor necesare pentru antrenarea unei clauze convenționale, pe baza probelor administrate, ține, în realitate, tot de stabilirea situației de fapt și de interpretarea acestor împrejurări ca având relevanță pentru instituție (condițiile necesare), însă partea nu relevă în legătură cu aspectele alegate motivul pentru care se încadrează în dispozițiile art. 608 lit. h), respectiv existența unei norme imperative ignorate de instanța arbitrală.

Mai mult de cât atât, în speță, referitor la încălcarea prevederilor relative la răspunderea contractuală, instanța de fond a constatat că tribunalul arbitral, în soluționarea cererii de arbitrare, a analizat argumentele care se refereau la Notificarea de revendicare, pe care însă a apreciat-o ca fiind tardivă, condiții în care cel de-al doilea argument care viza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale nu a mai fost analizat tocmai pentru că s-a apreciat că revendicarea este tardivă, astfel că, acest capăt de cerere fiind soluționat pe excepție (prin admiterea excepției decăderii) nu mai trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale. Prin urmare, admiterea excepției decăderii și respingerea acțiunii în arbitrare pentru acest motiv a făcut inutilă analizarea condițiilor răspunderii civile contractuale atât de către tribunalul arbitral, cât și de către instanța de fond, astfel încât nu se poate cenzura direct pe calea recursului o ipotetică încălcare a prevederilor art. 1350 C. civ. de către instanța arbitrală în pronunțarea hotărârii arbitrale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 431 din C. proc. civ., care reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, chiar dacă pretențiile reclamantei din prezentul dosar ar fi fost în strânsă și directă legătură cu dosarul arbitral nr. x/2019, dosar în care s-a constatat, cu titlu definitiv, culpa Asocierii D. în executarea defectuoasă a contractului, executare care a dus la rezilierea contractului de către reclamantă, atât timp cât instanța arbitrală a admis excepția decăderii reclamantei-pârâte din dreptul de a mai solicita vreo plată în legătură cu Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016, nu a mai analizat pe fond pretențiile, astfel încât nu se pune problema încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Prin prisma celor ce preced, în consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. împotriva sentinței civile nr. 123/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Prezenta decizie este definitivă, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. împotriva sentinței civile nr. 123/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.