ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2024 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOȘTENI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOȘTENI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției Primarului Comunei Trivalea-Moșteni privind încetarea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, prin sentința nr. 699 din 6 noiembrie 2024, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârâții PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOȘTENI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOȘTENI; a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a anulat dispoziția nr. x/19.07.2024, emisă de Primarul Comunei Trivalea-Moșteni; a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii; pârâții au fost obligați la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la data reintegrării efective; de asemenea, pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Prin decizia nr. 1240/2025 din 31 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis apelul formulat de apelanții UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOȘTENI și PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOȘTENI, împotriva sentinței civile nr. 699 din 6 noiembrie 2024 a Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul A.; a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că s-a respins contestația, ca neîntemeiată; a fost menținută în rest sentința; s-a respins cererea apelanților pentru cheltuieli de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 19 mai 2025.

Intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOȘTENI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOȘTENI au transmis la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului; pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenței și întinderii lor.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 25 august 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOȘTENI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOȘTENI, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului îl reprezintă o decizie pronunțată într-un litigiu de muncă, întrucât reclamantul a solicitat anularea dispoziției Primarului Comunei Trivalea-Moșteni privind încetarea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale". Prin urmare, în materia conflictelor de muncă, este suprimată calea extraordinară de atac a recursului.

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Înalta Curte reamintește că obligația instanței este de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Respectarea principiului legalității este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată și a materiei juridice căreia îi corespunde acțiunea, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, dreptul de a exercita calea de atac a recursului fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.. De altfel, caracterul definitiv al deciziei rezultă chiar din dispozitivul acesteia.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1240/2025 din 31 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1240/2025 din 31 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.