ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1772/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1772/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025
Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 13 decembrie 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mircești și Primarului Comunei Mircești, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 385 din 24 octombrie 2023 de încetare a contractului său individual de muncă nr. 11 din 8 octombrie 2018, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea dispoziției sus-menționate și să oblige angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1348/2024 din 28 iunie 2024, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mircești și, în consecință, a respins contestația formulată în contradictoriu cu această intimată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția nulității absolute a dispoziției nr. 385 din 24 octombrie 2023, emisă de intimatul Primarul Comunei Mircești, ca neîntemeiată, a admis contestația formulată în contradictoriu cu acesta, a anulat dispoziția contestată, a obligat intimatul să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data concedierii, 25 octombrie 2023, și până la data rămânerii definitive a acestei sentințe, precum și suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva încheierii din 3 iunie 2024 și a sentinței primei instanțe, intimatul Primarul Comunei Mircești a promovat apel.
Prin decizia nr. 937/2024 din 11 decembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiat apelul îndreptat împotriva încheierii atacate, a admis apelul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată, precum și cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță, a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin deciziei instanței de apel și a respins cererea intimatului de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecarea apelului, respingerea acestuia.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 7 august 2025, intimatul Primarul Comunei Mircești a invocat, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, dat fiind că hotărârea atacată este dată într-un litigiu de muncă; pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, care, în ipoteza admiterii, ar face de prisos analiza oricăror altor cereri sau excepții invocate de părți, Înalta Curte reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.
În acord cu dispozițiile art. 271 alin. (2
2
) din Codul Muncii, în forma în vigoare la data inițierii procesului, hotărârile pronunțate în cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă sunt suspuse numai apelului.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă (...)".
Dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că pentru hotărârile prin care a fost soluționat, în apel, un litigiu de muncă, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului împotriva, astfel de hotărâri fiind, conform art. 634 alin. (2) din același act normativ, definitive de la pronunțare.
Recursul are ca obiect decizia nr. 937/2024 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, într-un proces care, în ansamblul său, are natura juridică a unui conflict de muncă, în sensul prevăzut de art. 231 din Codul Muncii. Aceasta, în condițiile în care, cauza vizează legalitatea măsurii încetării contractului individual de muncă încheiat cu recurentul, iar procesul a fost supus și soluționat în integralitate sub jurisdicția muncii, în primă instanță, de un complet de judecată specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, constituit în acord cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, aspecte necontestate de părți în etapele procesuale anterioare.
Cum hotărârea recurată a fost dată în materia conflictelor de muncă, pentru care exercițiul căii extraordinare de atac a recursului nu este recunoscut de lege, aceasta fiind definitivă de la pronunțare, conform considerentelor expuse anterior, recurentul nu are deschisă calea extraordinară de atac exercitată, demersul judiciar de față fiind inadmisibil.
De aceea, în considerarea normelor legale enunțate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității, invocată de intimat prin întâmpinare, și va respinge astfel recursul promovat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 937/2024 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei Mircești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2025.