ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1815/2025

Ședința publică din data de 3 decembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-pârâți A. S.A. și B. împotriva sentinței civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., D., E., F., G., H., I. și intimații-intervenienți J., K., L., M., N., O. și P.. Au fost respinse ca nefondate cererile de intervenție în interesul alăturat apelanților.

Împotriva acestei decizii, P. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul invocă faptul că, prin decizia atacată, instanța a stabilit în mod eronat limitele devoluțiunii, pronunțându-se cu încălcarea acestor limite, respectiv asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut.

Potrivit revizuentului, instanța de apel, încălcând dispozițiile art. 501 C. proc. civ., s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin hotărârea de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, că numele și prenumele sunt elemente de identificare aflate sub protecția legală a dispozițiilor privitoare la protecția datelor cu caracter personal, tranșând în mod definitiv orice chestiune referitoare la necesitatea protejării datelor cu caracter personal.

În susținerea motivului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor hotărârii de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stabilit definitiv că numele și prenumele intră sub protecția datelor cu caracter personal.

Potrivit revizuentului, nelegalitatea deciziei atacate vizează exclusiv faptul că instanța a lărgit analiza asupra unor aspecte tranșate definitiv de Înalta Curte.

În susținerea acestui argument, revizuentul arată că, prin hotărârea pronunțată în al doilea ciclu procesual, casarea s-a dispus nu ca urmare a aplicării greșite a legii, ci pe aspecte de procedură.

Concluzionează revizuentul în sensul că, din perspectiva aplicării și interpretării dispozițiilor legale, instanța de recurs nu a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în al treilea ciclu procesual, instanța de apel nu putea reveni asupra unor aspecte care nu au fost invalidate de Înalta Curte, considerentele instanței de apel în cel de al doilea ciclu procesual cu privire la necesitatea protejării datelor cu caracter personal dobândind autoritate de lucru judecat.

Astfel, instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor deciziei de casare, prin care s-a stabilit în mod definitiv că numele și prenumele acționarilor persoane fizice sunt elemente aflate sub protecția datelor cu caracter personal.

Intimații F., G., E., D., C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, în principal ca neavenită, deoarece toate cererile de intervenție accesorie, inclusiv cea formulată de revizuent au fost respinse, iar în subsidiar ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate puteau fi susținute în apel. Pe fond, au solicitat respingerea cererii de revizuire și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

Revizuentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 99/LP din 18 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus trimiterea cauzei, având ca obiect revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 iulie 2025.

Prin încheierea din 17 septembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus amânarea judecării cauzei la 3 decembrie 2025, în vederea atașării dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2017

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În raport de susținerile revizuentului, în sensul că decizia atacată contravine autorității de lucru judecat a deciziei de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțată în același dosar, Înalta Curte subliniază că invocarea normei de drept reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să existe triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză, în ipoteza invocării efectul negativ al autorității de lucru judecat sau, să fie vorba despre litigii purtate între aceleași părți, în cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat dobândit de prima hotărâre judecătorească pronunțată între aceste părți și rămasă definitivă; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că, prin cererea formulată, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2017, invocându-se autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, se reține că cele două hotărâri - atât hotărârea supusă revizuirii, cât și cea față de care se pretinde contrarietatea - sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite.

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere situația pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci hotărâri pronunțate în procese diferite, în situația din speță, această cerință nefiind îndeplinită.

Înalta Curte reamintește că rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul evocat o constituie necesitatea de a se înlătura efectele cauzate de încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; aceeași rațiune există și în ipoteza unor litigii succesive derulate între aceleași părți, având obiect și cauze diferite, dar când a doua hotărâre nesocotește autotitatea de lucru judecat al chestiunilor definitiv tranșate în primul litigiu (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat). În atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În consecință, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunțate în același dosar, aflat în faze procesuale distincte, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenței unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunțate în dosare (procese) diferite.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P. împotriva deciziei civile nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P. împotriva deciziei civile nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2025.