ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 267/2025

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la 9 noiembrie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C., D. S.R.L. și Biroul Executorului Judecătoresc E., renunțând, ulterior, la acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta din urmă, a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din 31 decembrie 2007, emis de Biroul Executorului Judecătoresc E., în dosarul nr. x/2006, prin care imobilul situat în Constanța, bd. x, județul Constanța a fost vândut la licitație publică și a actelor care au stat la baza licitației, precum și să dispună evacuarea pârâtelor din imobil. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 și art. 480 C. civ. de la 1864, art. 177 din Legea nr. 109/1996, precum și ale art. 111, art. 399 și art. 401 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865. La termenul de judecată din 21 februarie 2012, reclamanta a precizat că acțiunea civilă are ca obiect revendicare, temeiul de drept indicat fiind dispozițiile art. 555 și 563 C. civ. Prin sentința civilă nr. 1472 din 21 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, precum și cererea acesteia privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, reclamanta a fost obligată la plata către pârâta D. S.R.L. a sumei de 1.755,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a declarat apel, cale ordinară de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 238 din 14 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1549 din 21 iunie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiția, secția a II-a civilă, cu consecința casării deciziei recurate, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată instanței de apel.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, sub nr. x/2011**. Prin decizia civilă nr. 197/LP din 20 decembrie 2023 pronunțată de această instanță, s-a admis apelul reclamantei, sentința primei instanțe fiind schimbată în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele D. S.R.L. și B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C.. A fost obligată pârâta D. S.R.L să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul ce face obiectul acțiunii, format din subsol, 2, 3 și mansardă, în suprafață construită la sol de 158,29 mp, cu număr cadastral x, intabulat în CF sub nr. x a U.A.T. Constanța. De asemenea, pârâta D. S.R.L. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 13.834 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâtele B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență F. și D. S.R.L. au declarat recurs. Prin decizia nr. 1010 din 14 mai 2024, Înalta Curte de Casației și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență F., și a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta D. S.R.L. De asemenea, a fost respinsă cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 197/LP din 20 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2011, pârâta D. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, solicitând schimbarea în tot sau anularea hotărârii atacate. În motivare, după expunerea istoricului litigiului pendinte și a celor în raport cu care a invocat cazul de revizuire menționat anterior, revizuenta a susținut că prin decizia a cărei retractare o solicită nu s-au respectat îndrumările din decizia de casare pronunțată în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă din perspectiva incidenței autorității și puterii de lucru judecat al chestiunilor dezlegate prin decizia civilă nr. 198/C din 9 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, și decizia nr. 293/A/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2014. Totodată, s-a susținut că decizia de casare pronunțată în cauză a fost nesocotită și prin prisma faptului că nu s-a procedat la compararea titlurilor, care constituie o probă esențială pentru soluționarea acțiunii în revendicare ce face obiectul procesului. Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, raportat la motivul pe care a fost întemeiată cererea de revizuire. Prin decizia civilă nr. 236/LP din 6 decembrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, fiind stabilit termenul de judecată de astăzi, cu citarea părților. La 6 februarie 2025, intimata B., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență F., a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată. La aceeași dată, intimata A. - Societate Cooperativă de Gr. 2 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității cererii de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, și inadmisibilității căii extraordinare de atac.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele: În cauză, prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuenta D. S.R.L. a susținut că decizia civilă nr. 197/LP din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2011, este contradictorie deciziei civile nr. 198/C din 9 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și deciziei nr. 293/A/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2014. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în mod diferit, funcție de cazul de revizuire incident. Astfel, cu privire la motivul de revizuire invocat în cauză, prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri. Având în vedere aceste norme legale, Înalta Curte constată că termenul de o lună, care se socotește de la data pronunțării ultimei hotărâri, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă odată cu soluționarea recursului declarat împotriva acesteia, prin pronunțarea deciziei nr. 1010 din 14 mai 2024 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul pendinte, iar cererea de revizuire a fost formulată la 25 octombrie 2024. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac. Astfel, conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Înalta Curte constată că revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal stabilit de această normă, împrejurare în raport cu care, întrucât soluționarea excepției de tardivitate are prioritate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 197/LP din 20 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2011.