ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1566/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de 09.11.2011, sub nr. x/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții B., prin lichidator judiciar C.I.I. C., D. S.R.L. și Biroul Executorului Judecătoresc E., solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din 31.12.2007, emis de B.E.J. E. în dosarul nr. x/2006, prin care a fost vândut, la licitație publică, imobilul situat în Constanța, (denumit "F.") și a actelor care au stat la baza licitației, precum și evacuarea pârâtelor din acest imobil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111, art. 399 și art. 401 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, art. 5 și art. 480 din C. civ. de la 1864 și art. 177 din Legea nr. 109/1996.

Prin sentința civilă nr. 1472 din 21 decembrie 2020, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, precum și cererea acesteia de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, și a obligat reclamanta la plata către pârâta D. S.R.L. a sumei de 1.755,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, respins ca nefondat de către Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, prin decizia civilă nr. 238/14.06.2022.

Împotriva deciziei curții de apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea și rejudecarea de către instanța de recurs, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, constatării dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, obligării pârâtei S.C. D. S.R.L. să-i lase în deplină proprietate și posesie acest imobil și obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru și onorarii de expert efectuate în dosar.

Prin decizia nr. 1549 din 21 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 238 din 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 04.09.2023, sub nr. x/2011**.

Prin decizia civilă nr. 197/LP din 20 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1472 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B., prin lichidator judiciar C.I.I. C. și D. S.R.L., având ca obiect revendicare.

A schimbat în tot sentința civilă nr. 1472/21.12.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta A., a obligat pârâta D. S.R.L. să lase reclamantei A. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul "F." situat în Constanța, b-dul x nr. 63, județul Constanța, format din subsol, 2, 3 și mansardă, în suprafață construită la sol de 158,29 mp, cu număr cadastral x, intabulat în C.F. cu numărul x a U.A.T. Constanța.

Totodată, a obligat pârâta D. S.R.L. la plata către reclamanta A. a sumei de 13.834 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtele B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență G. și D. S.R.L. au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1010 din 14.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență G., împotriva deciziei civile nr. 197/LP din 20 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți și a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 27 mai 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea D. S.R.L. a solicitat retractarea deciziei civile nr. 1010 din 14 mai 2024 pronunțate în dosarul nr. x/2011, cu consecința judecării cauzei.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Contestatoarea a susținut că sunt incidente prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, procedura de citare a părților, pentru ziua când s-a judecat pricina, nefiind îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

În concret, contestatoarea reclamă că citația pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2024, deși însoțită de întâmpinare, a fost afișată la ușa de intrare în imobil și nu la sediul social al societății, sens în care face trimitere și evocă dispozițiile art. 86 alin. (3), art. 89 și art. 92 din C. proc. civ. de la 1865.

De asemenea, consideră că nici recurenta B. nu a fost legal citată, procedura de citare cu această parte pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2024 fiind îndeplinită la data de 16 mai 2024.

A mai invocat contestatoarea și dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865, apreciind că soluția de respingere a recursului, ca insuficient timbrat, este rezultatul unei greșeli materiale.

În acest sens, a precizat că, prin citația care nu i-a fost comunicată, a fost încunoștințată despre obligația de achitare a unei taxe judiciare de timbru în valoarea de 2415,54 RON, taxă pe care o achitase la data depunerii recursului.

În opinia sa, întrucât din cuprinsul citației care este scanată la dosarul electronic al cauzei, nu rezultă obligația de suplinire sau de majorare, completare a taxei judiciare de timbru, orice persoană rezonabilă ar fost în eroare.

În argumentarea acestui motiv, contestatoarea menționează că, nereușind să studieze dosarul în arhivă, reprezentantul său convențional a solicitat accesul la dosarul electronic, însă dovada de citare cu mențiunea de achitare sau completare a taxei de timbru de către D. S.R.L. a fost încărcată ulterior pronunțării dosarului, la data de 20.05.2024.

Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865.

Contestația în anulare a fost legal timbrată (chitanță, fila x).

La data de 18 septembrie 2024, intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

La data de 19 septembrie 2024, intimata B., prin lichidator judiciar C.I.I. G., a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziei atacate și judecarea recursului declarat de pârâta D. S.R.L.

Analizând contestația în anulare formulată în cauză, în temeiul motivelor invocate și a normelor de drept incidente, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Motivele contestației în anulare pendinte vizează, pe de o parte, nelegala citare a părților la termenul de judecată la care s-a soluționat cererea de recurs, respectiv 14 mai 2024, precum și pretinsa eroare materială săvârșită de instanța de recurs, ce rezidă în soluția de respingere a recursului, ca insuficient timbrat, invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte observă că, în accepțiunea art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, poate fi atacată cu contestație în anulare o hotărâre irevocabilă dacă procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, cu condiția ca motivele respective să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În speță, pe calea contestație în anulare, contestatoarea invocă faptul că procedura de citare pentru termenul de judecată din 14 mai 2024, la care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a judecat recursul îndreptat împotriva deciziei civile nr. 197/LP din 20 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, prin care i s-a pus în vedere și obligația de a achita taxa judiciară de timbru în recurs, nu a fost legal îndeplinită, fiind nesocotite dispozițiile art. 92 din C. proc. civ.

Susținerea contestatoarei este nefondată.

Contestatoarea este o persoană juridică de drept privat, astfel încât pentru legalitatea citării sale trebuie respectate dispozițiile art. 87 pct. 2, art. 91, 92

1

și, consecutiv, art. 92 din C. proc. civ. de la 1865.

Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatoarei pentru termenul din 14 mai 2024, Înalta Curte observă că instanța de recurs a citat recurenta D. S.R.L. la adresa indicată în memoriul de recurs, respectiv la sediul din Constanța, Bd. x, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs.

Pe de altă parte, conform mențiunilor din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că agentul procedural a făcut mențiune despre afișarea citației pe ușa principală a locuinței destinatarei, motivat de împrejurarea că nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsită.

Contrar susținerilor contestatoarei, se reține că această modalitate de îndeplinire a procedurii de citare se circumscrie ipotezei de excepție prevăzute de dispozițiilor art. 92

1

din C. proc. civ. de la 1865 (lipsa oricărei persoane de la sediul său) și atrage obligația afișării citației, în condițiile art. 92 din același cod, sub condiția întocmirii de către agentul însărcinat cu înmânarea acesteia a unui proces-verbal, ceea în speță s-a făcut, dovada regăsindu-se la dosarul de recurs.

Ca urmare, se constată că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare este legal întocmit și, în consecință, este pe deplin valabil.

Referitor la nelegala citare a intimatei B., invocată de către contestatoare tot din perspectiva dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte notează că, nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează citarea părților atrage sancțiunea nulității relative. Întrucât aceste norme protejează interesele private ale celui vătămat, interesul concret de a se prevala de nelegala citare sau de lipsa citării aparține celui ce trebuia citat în conformitate cu prevederile legale.

Or, intimata B. nu a invocat o asemenea chestiune, de natură a fi analizată în contextul incidenței dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, dimpotrivă aceasta, având cunoștință de actele și lucrările dosarului, precum și de termenele acordate, a îndeplinit actele de procedură corelative calității procesuale deținute în cadrul litigiului.

Din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Conturând presupusa eroare materială, contestatoarea a susținut că aceasta ar consta în faptul că instanța de recurs a anulat recursul său ca insuficient timbrat fără a i se pune în vedere obligația de completa taxa judiciară de timbru cu suma de 2415,54 RON, în condițiile în care anexase memoriului de recurs dovada de achitare a unei taxe de timbru în același cuantum.

Instanța supremă reține că, prin decizia atacată, instanța de recurs a analizat în mod prioritar problema timbrajului și a reținut că recurenta-pârâtă D. S.R.L. datorează o taxă de timbru în cuantum de 4.831,54 RON, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în valoare de 5 RON, împrejurare în care s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în valoare de 2415,54 RON și 4,85 RON timbru judiciar, reținând că la dosar a fost anexată dovada achitării sumei de 2416 RON și a fost aplicat timbru judiciar de 0,15 RON .

Pe de altă parte, constatând că recurenta-pârâtă a fost legal citată, dovada de îndeplinire a procedurii citare fiind atașată la dosar, și că aceasta nu s-a conformat obligației privind timbrarea recursului, instanța a anulat recursul ca insuficient timbrat.

Considerentele deciziei atacate relevă faptul că instanța de recurs a analizat obligația recurentei-pârâte de a timbra calea de atac prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, respectiv cele ale Legii nr. 146/1997, ale Normelor metodologice de aplicare a legii coroborate cu cele ale C. proc. civ. și a stabilit situația de fapt cu privire la neîndeplinirea obligației de timbrare de către recurentul-pârât în baza administrării probei cu înscrisuri, condiții în care nu se poate reține că în speță ar fi vorba de o eroare materială în accepțiunea dispozițiilor art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Greșelile materiale la care se referă art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante analizate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.

Nu sunt asimilate "erorii materiale" greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În plus, verificând actele dosarului de recurs, instanța supremă constată la fila x este atașată dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei D. S.R.L., proces-verbal legal întocmit, care conține mențiunea privind obligația de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.415,54 RON și a timbrului judiciar în valoare de 4,85 RON. De altfel, autorul căii de atac a înțeles să se conformeze parțial obligației stabilite de instanța de recurs, aplicând timbre judiciare în valoare de 4,85 RON .

Înalta Curte reține că sunt lipsite de fundament susținerile contestatoarei cu privire la solicitarea de studiu a dosarului la arhiva secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și cele referitoare la actele încărcate în dosarul electronic, în condițiile în care partea a fost înștiințată atât despre termenul de judecată, cât și despre obligația de completa taxa judiciară de timbru încă din data de 19.04.2024.

Atitudinea procesuală a părții față de problema timbrajului nu poate fi un motiv care să determine casarea deciziei atacate, în condițiile în care dispozițiile legale incidente în speță au fost corect aplicate, legalitatea procedurii de citare a persoanei juridice fiind singura situație în care se prezumă că cel citat a luat cunoștință nu numai de termen, ci și de obligațiile procedurale puse în sarcina sa și cu privire la care era înștiințat prin citație.

Față de argumentele expuse, rezultă cu evidență că motivul invocat în contestația în anulare nu se încadrează în noțiunea "erorii materiale" în sensul art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865, deoarece contestatorul tinde să repună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor privind îndeplinirea obligației de a timbra.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile premise prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1010 din 14 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1010 din 14 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.